Intru frumusetea lumii si-a cuvintelor…


DSC00483

Dincolo de datele strict profesionale, cateva dintre ele (Licentiata in filologie,  Absolventa a Facultatii de Litere a Universitatii Alexandru Ioan Cuza Iasi, promotia 2009,  Redactor Cultural al Revistei Theopolis a A.S.C.O.R. Iasi, in perioada 01.02.2008 – 30.12.2008, Colaborator al Societatii Romane de Radiofuziune, Studioul Regional de Radio Iasi in perioada 15.01.2008 – 16.06.2008 , Voluntar al departamentului de asistenta sociala pentru activitatea din centrul de plasament, ASCOR Iasi  perioada 16.11.2006- prezent) va pot spune ca sunt o visatoare. Si se spune ca atunci cand un singur om viseaza, se numeste visator, dar atunci cand mai multi oameni viseaza la acelasi lucru, visul lor poate deveni realitate. Asadar, sper ca impreuna cu oamenii pe care-i voi intalni in viata, inclusiv, voi cititorii acestui blog,  sa reusesc sa schimb ceva in lumea aceasta si mai cu seama in Romania. Nu pot spune ca sunt o nationalista. Iubesc tot ce e frumos si valoros si cred ca merita sa respectam anumite reguli de estetica a vietii, printre care si aceea de a nu ne uita sau nega radacinile. De aceea va indemn pe toti sa credeti in zicala care spune ca ….” cu cat dai mai mult, cu atat primesti mai mult” si ca implicit, „cei ce aduc o raza de soara in viata altora, nu pot tine soarele departe de ei insisi.”

De ce scriu?

Motto:

“ In fapta, lumea-i visul sufletului nostrum. Nu exista nici timp nisi spatiu. Ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e-n sufletul meu ca padurea intr-un sambure de ghinda si infinitul asemene, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua.”( Mihai Eminescu) DSC00459

Timpul acesta… oricat am incerca noi sa-l oprim, sa-l fragmentam, sa-l planificam in agende de lucru trece inevitabil ireversibil, ne invinge oricat am lupta noi cu el. Blaga spunea ca viata este o mare trecere catre moarte si ca in fiecare clipa a vietii murim cate putin. Totusi in lupta aceasta ce pare uneori nedreapta putem invinge fluviul vremii care incearca san e lase urme pe chip sip e suflet printr-o mentalitate deosebita conform careia nu are importanta de unde pleci in viata si unde ajungi ci importanta e bucuria cu care strabati drumul. Cred ca cea mai mare vina posibila e aceea de a allege sa fii nefericit. Timpul ne ajuta sau nu ca in fiecare clipa a vietii san e implinim cea mai mare datorie pe care o avem pentru noi si pentru viata noastra viitoare, aceea de a incerca sa ne cladim fericirea.

Trebuie sa nu parasim aceasta bucurie pentru ca doar ea da acel sunet plin, inconfundabil al vietii. Ghoete spunea “Daca vrei sa faci pe altii fericiti incepe cu tine a fi fericit.”

DSC00527De mult mi s-a parut ca bucuria e mai rara, mai dificila si mai frumoasa decat tristetea. Si cand am facut aceasta descoperire, cea mai importanta fara indoiala din toate cate se pot face in timpul acestei vieti, bucuria a devenit pentru mine nu numai o nevoie fireasca ci si o obligatie morala. Mi s-a parut ca cel mai bun si mai sigur mijloc de a imprastia in jurul tau fericirea e de a da tu insati imaginea ei. Si m-am bucurat sa fiu fericita. Asadar importanta e dara de lumina pe care o lasam in urma noastra prin ceea ce facem in viata aceasta in incercarea noastra de a trai clipa si de a impiedica vremea san e marcheze fizic sau sufleteste. Ne inarmam cu rabdare, dragoste si pasiune pentru ceea ce facem si pornim zilnic in cursa contra cronometru pentru ca timpul sa nu treaca inutil pe langa noi. Scriem jurnale pentru ca momentele importante ale vietii sa ramana in eternitate si sa putea apela oricand la cufarul amintirilor de clipe trecatoare si vesnice.

DSC00546Despre rolul junalului in lupta noastra continua cu timpul Liiceanu afirma: „Senzaţia pe care ţi-o dau oamenii care ţin jurnal. Spre deosebire de ceilalţi, ei simt mai tare că mor şi încearcă să fixeze timpul: timpul lor, pe care îl decu­pează, îl ţin în braţe, îl mîngîie şi pe care îl depun cu grijă undeva, pe un pat de hîrtie, ca şi cum acolo el ar fi sustras propriei sale curgeri, pus într-un seif la o bancă a eternităţii. Ceea ce-i distinge pe aceşti oameni este că ei ies din viaţă însoţiţi de comenta­riul ei. Spre deosebire de ceilalţi, ei se retrag din viaţă zgomotos. Un autor de jurnal se duce la moarte făcînd tapaj, gesticulînd, explicînd, justificîndu-şi trecerea pe aici, crezînd oarecum că el va scăpa de deznodămîntul bine ştiut dacă va expune mai convingător felul în care şi-a întrebuinţat timpul: cum a respi­rat în cutare zi, cum se învolbura apa pe care a pri­vit-o, ce vise a visat, ce oameni a întîlnit şi ce i-a spus unul sau altul, ce cărţi a scris şi cum trebuie înţe­leasă „opera lor”. Senzaţia că ei se bat pentru fiecare zi a lor şi că, răstignind efemerul pe o foaie de hîrtie, vor continua să trăiască propunînd celorlalţi, în locul vieţii lor irepetabile şi finite, masca ei mortua­ră, mulajul în ghips şi bronz al gîndurilor, emoţi­ilor şi vanităţilor lor.” (Gabriel Liiceanu, Usa interzisa)

Cred ca cea mai buna arma impotriva efectelor negative ale trecerii timpului e viata traita la cote maxime:

“MOARE CATE PUTIN cel ce se transforma in sclavul obisnuintei, cel ce nu calatoreste, cel ce nu citeste, cel ce nu stie sa asculte muzica… Cel ce nu cauta harul din el insusi… DSC00467

MOARE CATE PUTIN cel ce evita pasiunea, cel ce isi distruge dragostea, cel ce nu se lasa ajutat, cel ce evita emotiile ce invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si sufletul sa vibreze…

MOARE CATE PUTIN cel ce nu isi schimba existenta, cel ce nu vrea sa construiasca ceva nou, cel ce nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste… cel ce isi petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia ce nu se mai opreste, cel ce abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput, cel ce nu intreaba de frica sa nu se faca de ras, cel ce nu raspunde chiar daca are un raspuns…

MOARE CATE PUTIN cel ce nu risca certitudinea pentru incertitudine pentru a-si indeplini un vis…

MOARE CATE PUTIN cel ce evita moartea cate putin doar amintindu-si intotdeauna ca ,,a fi viu” cere un efort mai mare decat simplul fapt de a respira…

TOTUL DEPINDE DE TINE!”(Pablo Neruda)

Am speranta ca macar cativa oameni vor reusi sa faca acest lucru si sa se implineasca sub semnul bucuriei si sub pecetea ireversibila si datatoare de valoare a timpului…

Pentru voi, Tudor Gheorghe, pentru ca m-am nascut toamna …pentru ca iubesc arta facuta cu inima…

Scrie un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s