Oameni, oameni… minunati …

“Stelele nu se tem că ar putea fi luate drept licurici.” R. Tagore

Crede si nu cerceta! Dar oare unde e limita dincolo de care e bine sa nu mai crezi fara sa cercetezi macar putin? Putem apropia atat de mult religia de viata cotidiana incat sa spunem ca e bine sa credem orice? Pana la urma… nu noi detinem controlul asupra a ceea ce ni se intampla. Insa CRED ca putem alege intre Bine si Rau, intre Lumina si Intuneric! Macar atat sa fim in stare sa facem…

***

Cat de rapid ti se pot schimba prioritatile si cat de usor ii e vietii sa intoarca pagina! Suntem atat de mici in itele incalcite ale destinului… Doar de noi depinde sa ne bucuram de putinul pe care-l avem si sa nu cerem mai mult decat ne e dat! Cat de important e sa pretuim clipa, viata, oamenii si tot ce e bun in jurul nostru!… Cat de usor ne pot fi luate toate… intr-o fractiune de secunda…

***

Cat de mici suntem in comparatie cu marile lumini si umbre ale universului!… Poate prea mici sa ne decidem singuri calea.

***

De ce e atat de greu sa alegi uneori? Si… de ce am impresia ca exact in momentele de cumpana viata forteaza nota mai mult decat oricand?

***

„Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata.” Octavian Paler

***

„Cel curajos este cel caruia, fiindu-i frica, merge inainte!” Gabriel Liiceanu

***

“Pasarilor care s-au nascut in colivie, le e frica mai ales de cer…” R. Tagore

***

“Secretul succesului este abilitatea de a trece de la o greseala la alta fara sa-ti pierzi entuziasmul.”

***

„Despre viaţă nu se poate scrie decât cu un toc muiat în lacrimi.” Emil Cioran, Lacrimi şi sfinţi

***

“Cuvintele sunt păsări sălbatice; o dată scăpate, nu le mai poţi prinde.” Jean Simard

***

„Nedreptăţile scrie-le pe nisip, iar binefacerile, pe marmură.”

***

cat de minunat functioneaza uneori rotitele lumii…

***

Unele intalniri te marcheaza pentru totdeauna… Multumesc Cerului ca am avut parte inca din adolescenta de muzica si arta adevarata!

***

Oamenii din drumul vietii sunt darul nepretuit al Cerului pentru noi… suntem constienti de asta, oare? Au fost si vor mai fi cu siguranta oameni minunati in juru-mi! Multumiri, lor!

***

Se trezesc lucrurile mici la viata… ni se deschide sufletul spre lumina!

***

„Grozav lucru relatiile dintre oameni” spunea Maiorescu. E minunat sentimentul de implinire pe care ti-l dau oamenii care-ti spun multumesc in cuvinte, gesturi, priviri sau altfel… E minunat sa construiesti fericirea lumii si sa simti ca si datorita tie… roata vietii merge mai departe!

***

Cat de mici putem fi… in fata valurilor vietii… dar cat de pretioasa poate fi dara de lumina pe care avem sansa sa o lasam in urma trecerii noastre pe aici…

***

De ce nu avem puterea sa ajutam neconditionat? De ce asezam bariere intre noi oamenii? De ce nu putem fi asa cum am fost creati?… MINUNATI… si atat… de ce suntem meschini?… de ce nu avem puterea sa alergam doar dupa frumusete si lumina? De ce ne indoim de noi si de acea Forta Creatoare care ne-a scris si ne scrie in continuare destinele?… De ce…?

***

“Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie.” Micul Print

***

„Tinteste spre luna! Chiar daca nu vei ajunge acolo, vei fi printre stele!”

***

De ce nu putem comporta FIRESC?… Ar fi prea dificil? … Am fi prea urati… sau poate prea frumosi daca am face asta?… De ce complicam lucrurile?… De ce nu putem accepta lumea asa cum e, fara prea multe DE CE-uri?

***

Pana la urma, in viata nu conteaza de unde pleci si unde ajungi! Importanta e bucuria cu care strabati drumul…

***

„Nu pentru ca un lucru este dificil nu indraznim sa-l facem, ci tocmai faptul ca nu indraznim il face sa fie dificil.” Seneca

***

02.42 – Bine spunea cineva: „Daca ziua ar avea mai mult de 24 de ore, pentru Elena n-ar fi suficient… Cred ca n-as mai dormi:)… dar TIMP… n-as cumpara niciodata! Chiar daca ar fi de vanzare! Dar asta … e alta poveste! O puteti asculta si vedea in detaliu la Teatrul National din Iasi in Negustorul de timp!

***

De la sublim pana la ridicol nu-i decat un pas!…

Ma intreb… de ce ne place noua, oamenilor sa complicam lucrurile atat de mult?

De ce nu avem incredere in noi si in frumusetea noastra, a tuturor?

De ce nu putem trai cu plenitudine, cu bucuria clipei… fara… nici o clipa de necredinta… … … …

De ce?

***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s