Straini in noapte – la Iasi

Spectacolul “Straini in noapte” revine pe scena Casei de Cultura a Studentilor intr-o noua distributie: Florin Piersic si Medeea Marinescu

Aveti prilejul de a-i vedea, marti, 22 februarie 2011, ora 19.00, pe indragitii actori Florin Piersic si Medeea Marinescu, interpretand doua partituri pline de haz, intr-o comedie romantica fascinanta, cu rasturnari surprinzatoare de situatii, despre seductie, minciuna si timpul care ne transforma, pusa in scena de maestrul Radu Beligan.

Pret bilet: 70 de lei.

Biletele pot fi achizitionate de la casieria Casei de Cultura a Studentilor.

Montarea precendenta a acestui spectacol, avand in distributie pe Emilia Popescu alaturi de Florin Piersic a avut un real succes la Iasi in ultimii 2 ani. Despre unul dintre spectacolele prezente pe scena Casei de Cultura a Studentilor am scris atunci cateva ganduri… Daca aveti curiozitatea, le puteti citi!

Doar… Străini în noapte?

Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi – Străini în noapte

Un prilej de a parcurge in mod gradat sentimente dintre cele mai diverse de la bucurie până la tristeţe, de la ură până la iubire. O piesă cu un subiect comun la prima vedere, o piesă care e altceva decât pare, aşa cum şi personajele au cu totul altă identitate decât cea enunţată la început, o piesă care până la final convinge publicul.

Străini în noapte e laitmotivul după care se conturează gradat acţiunea piesei cu acelaşi nume, scrisă de Eric Assous şi tradusă în limba română de Radu Beligan şi Liviu Dorneanu. În regia lui Radu Beligan, cu decorul asigurat de către Puiu Antemir, costumele semnate de Irina Shrotter, muzica şi ilustraţia muzicală a lui Ionuţ Ştefănescu, având în distribuţie doi actori de excepţie ai teatrului românesc, Emilia Popescu şi Florin Piersic, piesa Străini în noapte relatează cu o lejeritate ludică, drama unei fiice şi a unui tată care nu se cunosc, care până la finalul piesei sunt doi străini în noapte.

Datorită modalităţii inedite de prezentare a personajelor publicul este indus în eroare de fiecare data. Cea care reuşeşte să mânuiască măştile atât de bine încât să fie verosimilă atât pentru public dar mai ales pentru bărbatul la care a intrat în casă, Juliette este pe rând tânăra cuminte, jurnalista, prietena soţiei pentru ca în final să-şi dezvăluie adevărata identitate, aceea de propria fiică a lui Pierre. Aşadar toată această dezlănţuire de imagini şi identităţi false e doar un pretext pentru finalul adevărat al piesei. Şi dacă alte personaje se schimbă datorită unui şir de întâmplări întinse de-a lungul unei vieţi, aici, personajele se schimbă doar într-o noapte, o noapte speciala la finele căreia cei doi protagonişti îşi regăsesc propriul sine, propria identitate. Pierre îşi aminteşte ce înseamnă să spui te iubesc nu o dată ci de o mie de ori, şi asta doar datorită faptului ca-şi regaseşte copilul născut dintr-o mare iubire. Juliette începe să trăiască acea copilărie pierdută prin singura dorinţă pe care i-o mărturiseşte tatălui aceea de a merge într-un parc de distracţii şi de a mânca îngheţată de fragi. Acum e momentul în care Juliette îi spune pentru prima dată tată acelui străin Pierre. Îmbrăţişarea de final, pe fundalul sonor al piesei Strangers in the night, e cea care marchează profunzimea piesei.

Întreaga noapte a fost dincolo de un şir de pretexte care să conducă la regăsirea iubirii dintre tată şi fiică, o modalitate prin care Juliette descoperă cine este tatăl ei cu adevărat, dacă este într-adevăr fericit în noua familie şi mai presus de toate un ritual al apropierii sufleteşti, al descheierii la suflet a amândurora.

Şi dacă nici Florin Piersic nu se poate descheia la suflet, atunci cine putea fi mai potrivit pentru această ipostază? Pentru fiica pornită cu dorinţă de răzbunare această noapte a fost motivul pentru a se descheia şi mai mult la suflet, ca să sporească fericirea din viaţa sa şi a tatălui ei. Nu ştiu în ce măsură Emilia Popescu şi Florin Piersic au mers către personajele pe care le-au interpretat, sau în ce măsură au adaptat personajele la propriul destin. Ştiu doar că publicul a simţit acel catharsis, acea purificare prin artă, acel val de sentimente ce vine din scenă către spectatori iar la final a oferit actorilor 5 minute de aplauze frenetice. Ce recunoştintă poate fi mai valoroasă decât momentele în care 1000 de oameni nu se mai opresc din aplauze? Atât pentru public cât şi pentru actori piesa Străini în noapte de Eric Assous a fost un prilej de a parcurge în mod gradat sentimente dintre cele mai diverse de la bucurie până la tristeţe, de la ură până la iubire.

O piesă cu un subiect comun la prima vedere, o piesă care e altceva decât pare, aşa cum şi personajele au cu totul altă identitate decât cea enunţată la început, o piesă care până la final convinge publicul. Totul printr-o gradaţie ascendentă de întâmplări contradictorii folosite cu scopul de a schiţa suferinţa deopotrivă atât a tatălui cât şi a fiicei. O piesă pe care vă invit să o vizionaţi cu toată încrederea.

Elena Raicu

Anunțuri

Un gând despre „Straini in noapte – la Iasi

  1. Pingback: “Straini in noapte” « Jocul cu stelele's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s