La multi ani, copilarie!…

Kahlil_Gibran_Despre_copii

 

La multi ani, copiilor din noi!

 

„In copilaria-mi mica
Mai miroase a gutui,
Si un pui de randunica
Vinde picilor pistrui.
In aceasta dulce tara
Imparat e un copil,
Ce da ordin sa rasara
Iarba verde in april.

Si conduce-n lupte grele
Mari armate de pitici;
Macii-n camp ii sunt drapele,
Zmeii cranceni inamici.
Sau porneste-n vis pe mare,
Se avanta-n zari de plumb,
Plin de semne de-ntrebare
Ca un Cristofor Columb…
Pe taramurile-aceste
De minuni si frumuseti,
Greierul el singur ! este
Cel mai mare-ntre poeti.
Primavara e regina.
In rochita de brandusi
Sufla-n muguri si-i alina
Pe toti iezii trepadusi.
Dar motanii!… Prin ograda,
Cu mustati de basbuzuci,
Ies in seri la promenada,
Incaltati in coji de nuci.
Doar piticii trag din pipa,
Mohorati de vreme rea…
Hai poftiti, copii, pe-o clipa
In copilaria mea.”

Autor: Arcadie-Suceveanu

***

Piticul Conduri de aur

de Lucia Cojocaru Damsa

„Cand s-au nascut povestile in lume?

Aproape nimeni nu va poate spune

Doar daca luna vrea sa-si aminteasca,

Dar ea nu stie sa vorbeasca!

Se pare totusi ca era

Pe vremea cand cutreiera

Frumoasa lumilor pamantul

Iar norii se jucau cu vantul,

Izvoarele cu soarele,

Omul cu animalele

Si toti erau de-a valma!

Ieri, un pitic cat palma,

Pe mine m-a cam lamurit!

Nu stiu cum de-a nimerit

In podul casei. L-am gasit

Plecat pe ganduri si mahnit.

Cautam de zor intr-un ungher

Lang-o valiza si-un cuier,

Un carucior pentr-o papusa,

Cand o lumina jucausa

A licarit intr-un bostan,

Ce l-am primit acum un an

Ca pe un dar sentimental.

E un dovleac ornamental

Cu picior si palarie,

O ciuperca-jucarie.

Cadouri pentru oameni mari!

Sa stiti ca sunt si foarte rari!

De-aceea eu l-am asezat

In locu-acela neumblat,

Intr-un paner cu nuci si ghinda,

Pe-un leagan suspendat de grinda,

Sa nu se sparga din greseala.

Cu frica si cu sovaiala

M-am apropiat incet,

Sa vad, o doamne, ce secret

S-ascunde acolo-n pod la mine!

Si cred ca nici nu stiti voi cine

A mesterit un geam si-o usa,

Mici, mici ca pentru o papusa

In piciorul de ciuperca

Captusit cu gutaperca

Si cu plante aromate?

Un pitic fugit din carte!

Asezat pe-un pat de scanduri

Fuma-ncet si dus pe ganduri

Dintr-o pipa aramie.

Privelistea ma imbie

Sa ma uit mai pe-ndelete.

Intr-un cui, mai la perete

Atarna o haina groasa,

Pe la maneci toata roasa.

Am privit atent prin casa;

Un ulcior cu vin pe masa,

Scaune, scrin, dulap, o glastra,

Perdelute la fereastra,

Iar afara langa usa

Stergatoare din panusa

De porumb. Un felinar

Palpaia galben si rar.

Era prins cu un carlig

De tavan. Mi-am zis:

„Sa-l strig.” Putem discuta putin?

O, da, sa nu pleci ca vin!

Mi-a raspuns sarind la usa

Cu privirea lui ghidusa.

Dupa ce am dat noroc

M-a-ntrebat:” Facem un troc?

Eu iti spun, iar tu sa scrii

Povesti noi pentru copii.

Ma numesc Conduri-de-aur

Si de basme-s mester faur.

Eu si ele-am aparut

De cand lumea s-a nascut.”

I-am raspuns:”Bine-ai venit!”

De-atunci ne-am imprietenit

Si l-am luat pe Mos Conduri

De sus dintre vechituri

Cu bostan cu tot! Mai nou.

Sta la mine pe birou

Ia o pipa, o prizeaza,

Pe umar mi se aseaza

Si-mi sopteste la ureche

Cate-un basm fara pereche.

Vechi de cand el s-a nascut!

Eu ascult si scriu. Ascult!”

***

„As vrea sa raman copil
Pentru totdeauna!
As vrea sa ma joc ,
Sa alerg desculta,
Sa construiesc castele de nisip ,
Si sa prind fluturi
Sa-mi pun cirese la urechi
Si sa fiu alintata.
Daca s-ar putea ,
As ridica ruga Lui Dumnezeu
Sa ramana mama mama,
Tata tata
Si sa nu devina bunic.bunica.
Si eu ,
Printesa lor iubita
Ce pacat ca nu se poate
Ca eu sa fiu copil mereu!
Legea firii este ca toti copiii
Sa devina parinti de copii
Si sa retraiasca copilaria
Cu ochi si suflet de parinti”

***

O, om!

de Sf. Ioan Iacob Hozevitul

„O, om! Ce mari raspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui in scris sau grai,

De pilda ce la altii dai,

Caci ea mereu, spre iad, sau rai,

Pe multi o sa-i indrume.

Ce grija trebuie sa pui

In viata ta, in toata,

Caci gandul care-l scrii sau spui,

S-a dus, in veci nu-l mai aduni

Si vei culege roada lui,

Ori viu, ori mort, odata.

Ai spus o vorba, vorba ta,

Mergand din gura-n gura,

Va-nveseli sau va-ntrista

Va curati sau va -ntina,

Rodind samanta pusa-n ea

De dragoste sau ura.

Scrii un cuvant: cuvantul scris,

Poate-i un leac sau o otrava.

Tu vei muri, dar tot ce-ai scris,

Ramane-n urma drum deschis

Spre ocara sau slava.

Ai spus un cantec,

Versul tau, ramane dupa tine,

Indemn spre bine, sau spre rau,

Spre curatie , sau desfrau,

Lasand in inimi rodul sau,

De har sau de rusine.

Arati o cale, Calea ta

In urma ta nu piere,

E calea buna, sau e rea

Va prabusi, sau va-nalta,

Vor merge suflete pe ea,

La pace, sau durere.

Traiesti o viata, viata ta

E una, numai una

Oricum ar fi, tu nu uita,

Cum ti-o traiesti, vei castiga

Ori fericire pe vecie,

Ori chin pe totdeauna.

O, om, ce mari raspunderi ai!

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus prin scris, sau grai,

Sau lasi, prin pilda care-o dai,

Pe, multi, pe multi, spre iad sau rai,

Mereu o sa-i indrume.

Daci nu uita : Fii credincios!

Cu grija si cu teama

Sa lasi in inimi luminos

Un semn, un gand, un drum frumos,

Caci pentru toate, neindoios,

Odata, vei da seama.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s