Martisorul…

Dincolo de aparenta ei mult prea materializata din ultimii ani, dincolo de numarul imens de variante sub care putem celebra aceasta zi, Sarbatoarea martisorului e mai mult decat orice alta zi a anului momentul iubirii luminoase si sincere pentru darul suprem pe care Dumnezeu il face oamenilor, prin femeie, prin mama implicit, VIATA.
Odata cu trecerea vremii, lumina pe care o oferim celor din jur se intoarce inmiit catre fiinta noastra in zile ca aceasta, in care simtim mai mult decat oricand miracolul vietii.
Comori de suflet… frezii… ghiocei… iubire si lumina in suflete…Acestea ar fi doar cateva dintre darurile care vin spre noi odata cu aceasta sarbatoare.

De unde vine ea? Cine a inventat acest cuvant, de ce se poarta aceste simboluri, devenite in ultima vreme din ce in ce mai diverse si mai scumpe uneori? Sunt intrebari al caror raspuns il vom da poate in randurile care urmeaza.

Povestea martisorului incepe, se pare,  acum mai bine de 2000 de ani, pe vremea dacilor si a romanilor. Traditia spune ca stramosii nostri purtau monede gaurite, atarnate de un fir impletit – colorat in alb si negru. Banutii erau de aur, argint sau metal obisnuit, indicand cat de bogata sau de saraca era persoana care ii purta. Albul insemna revenirea la viata a naturii si caldura verii, in timp ce negrul semnifica frigul iernii. Aceste martisoare erau purtate la incheietura mainii sau prinse in piept cu un ac, iar fetele credeau despre ele ca le vor aduce noroc, frumusete si le vor feri de razele arzatoare ale soarelui verii. Cand copacii infloreau, femeile agatau firul de o ramura, iar cu moneda respectiva cumparau cas, pentru ca tot restul anului pielea lor sa fie alba si moale. In timp, rolul de talisman sau obiect purtator de noroc al martisorului s-a transformat in simbol al iubirii. In acelasi timp, si firul negru a devenit rosu. Impletirea snurului arata legatura inseparabila dintre cele doua elemente ale vietii. Traditia banutului este legata, de asemenea, de legenda Babei Dochia, pastorita cu cele sapte cojoace, transformata intr-o stanca. Se spune ca Dochia a gasit intr-o zi o moneda, a gaurit-o, a legat-o de un snur din fire de lana – albe si negre – impletite, purtand-o la gat in semn de noroc.Dincolo de obiceiuri, insa, martisorul ramane un simbol al bucuriei de a trai, al dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii, salutam venirea primaverii. Martisorul este si va fi intotdeauna simbolul soarelui si al puritatii sufletesti.

Dar ce ne facem cand aflati intr-o lume in care totul trebuie sa fie sau devine comercial, insasi martisoarele devin denaturate? Ce ne facem cand traditia dispare in spatele unor castiguri materiale uriase iar diverse companii aseaza simbolul acesta atat de simplu si de lipsit de valoare materiala pe obiecte a caror pret e daca nu exuberant, lipsit de semnficatie in contextul acestei zile a anului.

Traim totusi intr-o lume care desi pare sa perpetueze acest obicei al martisorului si al daruirii de martisoare in prima zi a lunii martie, comerciantii si chiar mesterii artizani transforma totul intr-un adevarat balci uneori. Nu putem generaliza cu siguranta. Exista si mesteri populari autentici care fac cu adevarat arta din confectionarea martisoarelor insa probabil un rol important il are si publicul care pare vrajit de multitudinea de variante care apar si care fireste alege ce e mai colorat sau expansiv. Putini sunt cei care au rabdarea si talentul sau intuitia poate de a alege ce e cu adevarat autentic din multitudinea de exponate specifice acestei perioade. Si mult mai multi probabil, renunta la ideea de a oferi un astfel de simbol tocmai din dificultatea de a face o alegere si de a se include in aceasta roata a norocului si a castigului material, care se invarte ametitor de repede.

Sigur ca si marketingul are rostul lui, sigur ca si un astfel de eveniment, martisorul, sau sarbatoarea martisorului poate fi un real succes in vanzari si merita folosit ca atare, merita facut public si promovat cat mai bine, insa de aici si pana la a denatura lucrurile nu e decat un pas. Un pas important, care ne transforma pe noi, cei care cumparam sau cei care vindem, din oameni, in masini de facut bani.

Sa speram ca totusi semnificatia acestui simbol al vietii si al renasterii, va dainui chiar si printre atat de multe elemente care-i umbresc simbolistica si ca forta legendelor si povestilor care circula pe seama martisorului va readuce in mintea si sufletul oamenilor adevarata valoare a acestor traditii.

Elena Raicu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s