Ludmila Patlanjoglu, Regele Scamator Ştefan Iordache

image_13667

http://www.libhumanitas.ro/regele-scamator-tefan-iordache-curtea-veche-2008.html

Ludmila Patlanjoglu, Regele Scamator Ştefan Iordache

Curtea Veche,  2008

Amintiri, inregistrate de un reportofon… odata, amintiri care acum, cand sufletul a plecat intr-o stea, sunt mai pretioase ca oricand.  Pagini noi… dar care prin culoarea lor de un alb ingalbenit de timp, stau marturie ca nisipul din clepsidra s-a scurs. A ramas doar…arta actorului…au ramas vise… inchise in magazinul care nu le mai vinde de multa vreme… si a ramas… eternitatea spiritului unui om care nu a fost ca toti oamenii.

Printre marturiile nenumarate si deosebit de importante, fiecare in parte, in acest sens, citam felul in care il descria ziaristul Marius Tuca pe maestrul Stefan Iordache, pentru ca despre el este de vorba, si despre cartea Regele Scamator Stefan Iordache de Ludmila Patlanjoglu:

“ Cel mai iubit dintre pamanteni pentru ca este genial, cel mai iubit dintre pamanteni pentru ca este cel mai bun dintre cei buni, pentru ca a stiut intotdeauna asta si n-a arat-o niciodata, cel mai iubit dintre pamanteni pentru ca a facut din fiecare rol marele rol, cel mai iubit dintre pamanteni tocmai pentru ca este, nepamantean…”

Si daca am amintit de autoarea acestui volum, sa spunem ca Ludmila Patlajoglu este un cunoscut critic de teatru, a absolvit sectia Teatrologie- Filmologie a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica. Este profesor universitar doctor, sef al Catedrei de Teatrologie- Management Cultural, Jurnalism Teatral la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica I L Caragiale, Bucuresti, presendinte al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru Sectia Romana. A colaborat la cele mai importante publicatii culturale din Romania, precum si la emisiuni de specialitate la radio si televiziune. Autoare a volumelor monografice: La vie en rose cu Clody Bertola, Editura Humanitas, Premiul Criticii in 1997 si Regele Scamator, Stefan Iordache, Editura Nemira, Premiul Uniter, 2004.

Se pare ca destinul actorului Stefan Iordache a stat sub semnul unor cuvinte sfinte, pe care doar batranii le pot rost, cuvinte pe care bunica sa i le-a spus pe cand era copil: “Bre muica, tu scamatoriu o sa te faci! Mama-mare, de acolo, pe unde oi fi, sa stii ca zicerea matale, care acum parca imi suna un pic a blestem, s-a implinit. “

Intr-un aparent joc, Ludmila Patlanjoglu, recreeaza viata, arta si moartea lui Stefan Iordache. Fiecare parte a acetui joc, numita dar si notata grafic diferit, Jocul cu viata, la final cu trei puncte de suspensie, Jocul cu arta, avand la final un binemeritat semn al exclamarii si Jocul cu moartea avad o nesiguranta bine asezata la sfarist printr-un semn al intrebarii, retoric sau nu…, toate aceste trei parti, creeaza o carte de colectie, in care cuvintele, fotografiile in alb si negru, paginile fine dar si tonalitatea eleganta, te conduc pe un drum al actorului, pe un drum al omului bogat… sau poate mai bogat decat toti bogatii…

Gheorghe Dinica e de parere ca viata lui Stefan Iordache a fost bogata dar si clara…acest lucru, descoperindu-l intr-o alta marturisire calda:

“Ne serbam zilele de nastere impreuna. Eu si doamna mea avem intalniri placute cu el si doamna lui. Ne leaga si biografia. Am fost baieti de cartier. Se simte asta in relatia noastra. Si mie imi plac lautarii si chefurile, dar niciodata cu uratenie. La petreceri avem taceri care ne unesc.

Imi face o bucurie nespusa sa il vad pe scena, unde regret ca nu am avut sansa sa ne intalnim. Am jucat cu el in film, pe platou ne-am inteles perfect. Stefan e un om obogat pe dinauntru si asta se vede. Are un caracter frumos. Langa el esti in siguranta. Este un om generos si destept. Aparitia lui impune. Vocea, modul de a fi, de a se misca, in rol, pe scena si pe ecran, tine si de ceea ce a castigat din viata. Si viata lui a fost bogata si clara. De asta este un mare actor. “

Intamplator sau nu, Stefan Iordache a formulat in timpul vietii, in numeroasele interviuri pe care le-a oferit autoarei, Ludmila Patlanjoglu, definitia fiecarui dintre aceste trei jocuri ale marelui joc, al trecerii pe pamant.

Incepand cu viata, si cu jocul cu viata, Stefan Iordache spunea:  „Ma tulbura luna si eram indragostit. Simteam mirosul de femeie. Altfel miros femeile la tara, a aer si a pamant, altfel simti natura si omul.Stateam asa, nemiscat, si ma inunda o mare fericire.”

Referitor la regulile atat de clare ale jocului arta, actorul marturisea:

„Sunt constient ca noi, actorii, trebuie sa platim pentru acest joc permanent de-a viata si de-a moartea. Este ceva deasupra noastra. Cred ca Dumnezeu este in noi, in oameni. Deci poate fi si in mine.”

Finalul drumului a fost, se pare intotdeauna prevazut de maestrul Stefan Iordache, insa… poate altfel..si niciodata atat de cert, pentru ca nu-i asa suntem oameni… si speram pana la capat:

„Ma gandesc la iesirea din scena, de cand am inceput teatrul. Acest lucru ma sperie. De aceea si muncesc atat de mult. Nu vreau sa cred ca am ajuns la capatul drumului.”

Se pare ca finalul… nu a intarziat sa apara… si Actorul Rege, cum frumos il numeste Ludmila Patlanjoglu pe Stefan Iordache, a plecat spre campiile celeste. Impresionanta si plina de semnificatii este si o scurta poezie pe care poetul Teodor Pâcă, a dedicat-o mortii artistului, numit-o  “Scumpului Fanica cel Iordache- Scurta despartire”. Poezia suna astfel:

“ Va las in valea-acestei stinse plangeri-

Orice sfarsit veste-un inceput-

Ma duc eu primul, sunt mai priceput-

Sa pun din vreme seile pe ingeri.

Cand veti veni-n amurg, sub inserare,

Vom calari frumosi prin Elizeu,

In cavalcadă pan-la Dumnezeu,

Descalecand la tronu-I, la picioare.

Ne-om prosterna cu fruntile alese

Pe lespedea de nouri, luminata,

Cel mai voinic din noi va spune: Tata,

Ti s-au intors feciorii, cu mirese.

Pe unde ne-ai trimis a fost si bine,

Si rau a fost pe drumul strabatut,

Dar tot ce-ai scris sa facem, am facut

Si nu te-a dat nici unul de rusine.

Zvantati cu zambet aripile planse,

V-astept la grajdurile de smarald-

Nu va grabiti, de-abia-I amiaz si cald

Si eu v-astept si chingile sunt stranse.”

Ultimele cuvinte ale acestei scurte si subiective prezentari le las pe seama autoarei acesei carti, de colectie… despre un actor de colectie. Va indemn calduros sa va aplecati sufletul si ochii catre aceasta scriere, pentru ca … veti avea doar de castigat… lumina si poate… putina… eternitate.

„Indragostit si infricosat de arta, a impus o aristocratica eticheta, ce aduce o sfanta solidaritate.

Cu un inger pe umar si un diavol in buzunar, senzual si spiritual, exercita o fascinatie aproape erotica asupra celor din jur: public, parteneri, prieteni.

Numele lui este o emblema. Acelasi cu al Arhidiaconului Stefan, intaiul mucenic crestin. Stephanos- in limba greaca inseamna coroana cea cu care erau incunati invingatorii.

In jocul cu viata, in jocul cu arta, in jocul cu moartea, a ramas, Actorul-Rege.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s