Suflet drag plecat intr-o stea,

La ceas tarziu, sa ma ierti daca-ti scriu. Secundele au trecut mult prea rapid si sufletul meu nu a suportat sa se exprime cu lacrimi si cuvinte la plecarea ta. Acum, incearca, in a 9 a zi, gandindu-se cu drag la TINE.

Timpul n-a mai avut rabdare cu tine. TU poate… ti-ai pierdut rabdarea. Cerul poate avea nevoie de lumina stelei tale. Dumnezeu avea nevoie de un contabil si de un suflet bun care sa-i numere firele de lumina din Imparatia Cereasca. Cine stie?

Poate ca traim intr-un basm. Desi finalul ne aduce lacrimi in ochi de fiecare data. Poate toate peripetiile vietii si ale mortii fac parte dintr-un bine gandit traseu initiatic pe parcursul caruia radem sau plangem alaturi de ai nostri si la finalul caruia ajungem acolo unde trebuie in LUMINA.

De cand am reusit sa ma detasez putin de locul natal, de cand am ajuns in Iasi, nu am incetat sa ma gandesc la tine si mi-am promis ca-ti voi scrie. Asta pentru ca nu am avut puterea sa te conduc pana la capat. Asta pentru ca viata si moartea sunt lucruri mult prea tainice poate pentru un suflet de 21 de ani. Asadar sper sa ma ierti ca nu am fost acolo fizic. Cu gandul am fost permanent, cu sufletul tremurand, cu lacrimi in ochi, cu un gol in stomac si cu rugaciuni pentru drumul tau lin catre lumina.

Amintirile doar te mai aduc viu in gandul meu. Sunt multe, frumoase si livresti chiar. Intotdeauna am stiut ca esti un om destept, un om liber, un om cu mintea deschisa si te-am admirat, te-am iubit si m-am simtit bine in prezenta ta. Acum plang. Daca mai era necesar sa si notez asta. Se spune ca lacrimile te ard. Se spune ca nu trebuie sa plangem dupa cei dragi insa frumusetea clipelor trecute te fac sa regreti ca acel om drag nu mai e fizic. Teama de necunoscut te determina sa suferi pentru el. Doar credinta intr-o forta suprema, buna te mai conving sa crezi in viata de dupa moarte si in bunatatea lui Dumnezeu. Si astfel lacrimile devin emotii calde care nu fac altceva decat sa dainuiasca iubirea dincolo de moarte. Stiu ca drum de intoarcere nu exista, decat cel al Invierii si al judecatii de apoi. Stiu ca finalitatea noastra a tuturor e asta si mai stiu ca tot ce facem pe pamant este pentru ca avem o misiune. Trebuie sa lasam o urma buna si luminoasa dupa noi. „ Deci nu uita, fii credincios, /Cu grija si cu teama, / Sa lasi in inimi luminos,/ Un semn, un gand, un drum frumos,/ Caci pentru toate, neindoios, / Odata vei da seama.” Sf. Ioan Hozevitul

Poate ca asta inseamna amintirea vesnica, drumul luminos, gandul, semnul frumos al trecerii noastre pe Pamant. Poate lacrimile tocmai asta atesta. Iubirea toate le sufera, iubirea plange. Doar ura poate rade la plecarea in stele a unui suflet. Si asta nu pentru ca acolo ar fi rau. Nu stim cum e, insa credem ca Dumnezeu e prea bun ca sa ne faca rau, desi… noi ii facem in fiecare zi rau cu netrebniciile noastra si neputintele noastre omenesti. Dar cine poate stie mai bine decat El asta? El care ne-a creat din tarana, in tarana a facut sa ne intoarcem si a suflat Duh Sfant din suflarea lui dumnezeiasca peste noi. El care pe toate le stie, pe toate le implineste si care este atoateiertator si atoateiubitor. Asta credea si Alice Voinescu, in pragul mortii, ca Dumnezeu e prea bun pentru a nu ne ierta. Si asta nu negand Iadul ci demonstrand iubirea lui Dumnezeu fata de oameni. Si asta nu dezvinovatind pacatosii, ci marind dragostea lui Dumnezeu fata de oameni. Viata e mult prea labirintica sa nu faci binele macar odata in drumul asta. Si Dumnezeu a spus ca nu-ti trebuie credinta decat atat cat un graute de mustar sa misti si muntii din loc. De ce nu am putea dainui in LUMINA si pentru binele marunt pe care l-am facut la un moment dat si care a facut pe altii fericiti pentru o clipa si pe noi asemenea?

Sunt sigura ca si pe tine te va ierta Bunul Dumnezeu. Sunt sigura ca ai lasat multe lucruri in urma ta. Sunt sigura ca ai iertat si ca ai iubit mult. Sunt sigura ca ai plecat impacat, privindu-ti pentru ultima oara sotia pe care ai iubit-o cred naprasnic si fiul care te mosteneste. Pe fiica poate ca ai iubit-o prea mult sa o chinui poate cu plecarea ta subita. Oricum, ea te-a iubit la fel de mult, poate mai mult. Iubirea nu se masoara in cuvinte ci in suflete care se topesc unul pentru altul si unul in altul.

Ultimul meu mesaj pentru tine a fost de ziua numelui tau, de Sfantul Gheorghe. De cate ori ma uit catre telefon incremenesc citindu-l si parca simtind in el finalul tau iminent. Imi permint sa-l transcriu: „La zi onomastica, gandurile noastre bune se indreapta catre tine: Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, sa-ti daruiasca sanatate, pace, rabdare, lumina in suflet si nadejde in Dumnezeu. Sa nu uiti ca esti iubit de toti cei dragi ai tai. Sa continui sa iubesti si sa incerci sa vezi partea buna a lucrurilor, intru fericirea aceea de o clipa. La multi ani! Cu drag, Elena si familia. Pup mare.” Putin mai tarziu, scriam pentru coroana pe care uram sa o duca rudele la inmormantarea ta: „ Ca la moara ne macina viata, nu iarta pe nimeni”, Cei dragi, de la Dolhasca.

In viata, nimic nu e intamplator. Moartea e pregatita atunci cand e scris. Destinul cred ca e destin, desi unii poate m-ar contrazice. Speranta moare ultima cu siguranta insa si cu totii am sperat ca nu se va termina asa si atat de repede. Nici tu nu ai vrut sa crezi sau sa stii ca mori. Insa atat a tinut nisipul din clepsidra vietii tale.

Ai avut timp destul sa traiesti o viata la cote maxime, sa iubesti, sa lasi in urma ta copii realizati, sa-ti faci o cariera in domeniul care te-a implinit, atat cat s-a putut la vremea respectiva, sa te adapetezi vremurilor actuale, sa te imprietenesti cu acest computer fara viata dar plin de taine si el, sa construiesti case, una dupa alta, una langa alta, sa continui ce au inceput ai tai parinti, sa nu-ti uiti radacinile si sa te faci placut. Nu e putin lucru. Si sunt inca putine lucrurile pe care le-am notat aici, acum. Numai tu si mai ales Dumnezeu stie ce si cat ai facut bun, si rau … pe lumea asta.

Desi intotdeauna ai afisat o detasare fata de Dumnezeu, de religie sau mai ales de biserica, de a practica credinta in care ai fost botezat, stiu sigur ca in interiorul tau, in camera ta cea mai ascunsa a sufletului te rugai lui Dumnezeu, credeai in ajutorul lui si stiai ca lumea aceasta e o minune creata de El. Simteam asta de fiecare data cand te intalneam sau cand vorbeam cu tine. Erai un om bun,un om cald si un om care transmitea sentimente sincere. Imi amintesc o sumedenie de lucruri cu privire la tine, la familiile noastre, la cat de mult m-ai iubit, la cum ma alintai, fiind cea mai mica nepoata a ta si sunt mandra ca am avut un altfel de unchi. Ultima data cand am vorbit la telefon te-am incurajat si ti-am prezentat situatia bolii tale atat cand am inteles-o de la o prietena medic. Ma aprobabi doar si la sfarsit mi-ai spus multumesc draguta sau papusa. Oricum m-a impresionat conversatia si am inchis fara replica. Pacat ca acum doar iti pot marturisi toate astea. Sunt sigura ca le percepi, sunt sigura ca ai simtit admiratia pe care ti-o purtam si iubirea. O sa pastrez ca pe un dar nepretuit acel urs panda, mic acum dar mare atunci, cand mi l-ai adus ambalat intr-o cutie mare alba cu mesaje dragute pe ea, semnata de voi. L-am purtat cu mine pana in clasa a 12 a in camin la liceu. In ultima vreme zacea uitat oarecum pe un dulap. A trebuit sa pleci in stele ca sa-l repretuiesc. Pastrez alaturi de mine oriunde si acea iconita cu acel mesaj de bafta la bacalaureat pe care ai semnat-o alaturi de tante Ana. Tu ai fost cel care in copilaria-mi mica m-ai poreclit „domnisoara parjoala” pentru ca , paradoxal mancam foarte multe parjoale. Tu, mi se pare ai adus niste nuieluse pentru ai mei, ca sa fiu cuminte. Eu le-am aruncat bineinteles cu prima ocazia ca sa scap de pedeapsa.:D Tot tu ma tachinai permament ca-mi dai bors cu urzici pentru ca nu-mi placeau zarzavaturile, asa cum nici acum nu-mi plac.

Si tot tu… mi-ai arat in anii mei de liceu daca nu chiar in facultate biblioteca ta si mi-ai recomandat o sumedenie de carti bune, Soghunul si multe alte carti pe care le-ai citit si pe care imi spuneai ca ar fi interesant sa le citesc. Bineinteles colectia ta cu cartile lui Jules Vernes m-a fascinat intotdeauna si nu am reusit inca o sa citesc…Promit ca o voi face odata, in amintirea ta si a copilariei mele alaturi de tine…

Toate imi sunt vii in amintire si daca ar fi sa scriu o carte despre asta poate ca as reusi. Poate ca ar trebuie sa profit de faptul ca toti ceilalti unchi ai mei sunt in viata si ar trebuie sa povestim despre trecut, despre bunici, despre pescuit cu peripetii pe malul Siretului si despre toate lucrurile frumoase sau urate care ni s-au intamplat.

Promit sa fac odata asta. Sper doar sa fiu sanatoasa si cat de cat fericita. Sper doar ca Dumnezeu sa-i mai tina aproape pe cei dragi care au mai ramas langa mine. Sper doar ca sufletul tau sa se aseze in cea mai luminoasa si mai frumoasa stea de pe cer. Sper sa o ajuti pe tante Ana si pe copii tai sa depaseasca aceasta despartire si sa-si continua viata pe care o mai au de trait frumos, lin si fericit daca se poate.

Viata si moartea merg impreuna. Invierea e nadejdea si puterea sufletelor bune, luminoase ramane cel mai de pret lucru.

Viata e un miracol si moartea incununarea ei.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

Cu drag,

Nepotica ta…Lenuta , alaturi de toti cei pe care i-ai iubit si ii iubesti, pentru ca iubirea e dincolo de toate.

„Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.”

Grigore Vieru

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s