proiecte…III

Miorita- mesaj si semnificatie

Motto:

« Pe-un picior de plai,

Pe-o gura de rai,[…]

Sa le spui curat

Ca m-am insurat

Cu-o mandra craiasa,

A lumii mireasa ;

Ca la nunta mea

A cazut o stea ;

Soarele si luna

Mi-au tinut cununa.

Brazi si paltinasi

I-am avut nuntasi,

Preoti, muntii mari,

Paseri, lautari,

Pasarele mii,

Si stele faclii ! »

Referat realizat de

Elena Raicu

Facultatea de litere

Sectia romana- franceza

Grupa L 114

Profesor coordonator,

I.H. Ciubotaru

Comentariile cu privire la semnificatia baladei populare Miorita si la mesajul pe care aceasta l-ar transmite peste timp au fost si sunt diverse dar mai ales, cotradictorii. Toate presupunerile ce s-au facut au fost in marea lor majoritate din perspectiva estetica si nu etnologica. In lucrarea de fata, voi incerca sa subliniez aceste erori atat cat le cunosc, si sa accentuez latura etnologica a baladei, tinand cont bineinteles si de latura estetica, fara de care cred ca nu am fi putut avea acces la forma actuala a Mioritei.

In articolul numit, Miorita si psihologia etnica ,Eugen Lovinescu face aprecieri referitoare la posibilitatea ca aceasta balada sa fie o marturie in timp a unei mentalitati a poporului roman, a unei psihologii etnice. Din pacate acest aspect nu e unul pozitiv ci vine in sprijinul altor voci care au spus ca Miorita este reflectarea artistica a resemnarii omului in fata destinului. Asadar criticul este de parere ca o caracteristica de baza a poporului roman , mai ales a moldovenilor, este o « lipsa de reactiune fata de fortele dinafara ». Totusi autorul nu ezita sa precizeze ca

de-a lungul timpului in fata navalirilor barbare poporul roman a ramas intact, deci a stiut sa reactioneze fata de fortele exterioare. Criticul ofera apoi exemplul din balada in care oita barsana ii comunica ciobanului moldovean faptul ca ceilalti doi ciobani vor sa-l omoare si il sfatuieste sa ia cu el : « un caine/ Cel mai barbatesc/ Si cel mai fratesc. » iar acesta pare infrant inainte de lupta, alcatuindu-si testamentul, « de o mare frumusete poetica » insa fara dorinta de confruntare cu destinul. Interesanta este explicatia pozitiva pe care o da referitor la aceasta lipsa de reactiune. El spune ca ea e « dovada unei vieti interioare » ce ajunge prin comtemplatie la « cea mai inalta expresie artistica ». Asadar arta e definita aici ca « realizarea in fictiune a unor forte sufletesti ce nu se pot realiza in acte » si conform teoriei lui Freud « o sublimare sau un transfer de valoare din ordinea reala in ordinea ideala », « o energie care, neputandu-se mistui in afara, in descarcari materiale, se retine, trece in inconstient, se sublimeaza si se elibereaza sub forma » in acest caz a literaturii. Lipsa de reactiune moldoveneasca nu a ramas o insuficienta fara echivalenta in alt plan deoarece calitatea deosebita artistica a poporului roman, dovedita printr-o intreaga literatura pe care nu o pot explica influentele culturale, a dominat partea aceea de lipsa. Inhibitia in fata actiunii vine din abundenta unei vieti a contemplativitatii. De obicei oamenii practici nu se aleg dintre cugetatori sau poeti deoarece intre cele doua elemente, actiune si cugetare, trebuie facuta, o distinctie clara, pentru ca ambele sunt polarizari deosebite ale sufletului, insa cugetarea este rezultatul unei bogate vieti afective. Reactia omului pragmatic, sanguine s-ar fi manifestat supunandu-si dusmanii, insa iata cea a sufletului moldovenesc s-a exprimat prin suportarea lor. Insa acest lucru s-a transformat imediat intr-o stare de constiinta si in loc sa se exteriorizeze prin inhibitie, mania s-a reliefat in creatia artistica. Asadar ceea ce nu a putut face direct prin gest, a realizat printr-o “literatura de atitudine superioara, ironica si satirica.”

In Miorita dupa ce afla despre complot de la oita nazdravana, ciobanul nu numai ca nu-i urmeaza sfatul acesteia de a-i infrunta direct pe dusmani, nereactionand prin fapt, dar nici nu se plange. El nu-si ucide dusmanii ci isi organizeaza senin propria inmormantare. Astfel traind intr-o lume ce e guvernata de legi nescrise, apropiata moarte nu-i trezeste nici in fel de teama sau razvratire ci o primeste cu resemnare : «Si de-a fi sa mor», comunicandu-i mioarei dorintele lui pentru inmormantare pentru a le face cunoscute celorlalti doi ciobani. In concluzie, Eugen Lovinescu este de parere ca biruinta ciobanului nu o fost una directa asupra celor ce voiau sa-l omoare ci una asupra timpului deoarece prin geniul poetic, invinsul, asasinatul, « a trecut peste moarte in eternitatea creatiei artistice ». Acest om ce nu cunoaste lupta directa, infruntarea cu tovarasii, isi organizeaza cu un « rar simt poetic » inmormantarea : « Oile s-or strange,/ Pe mine m-or plange/ Cu lacrimi de sange ! »

Astfel oile ar trebui sa-l planga fara sa dezvaluie insa, secretul crimei celorlalte oi si nici maicutei batrane totul fiind asezat sub semnul alegoriei moarte nunta, in care ciobanul s-ar casatori cu « a lumii mireasa » in cadrul naturii.

Totusi interpretarea pe care a facut-o Eugen Lovinescu nu este in totalitate corecta, desi cuprinde argumente deosebite, pentru ca din punct de vedere etnografic, balada e doar o consemnare a unei intamplari care a impresionat lumea satului in care s-a petrecut si astfel oamenii au transpus-o intr-o creatie artistica de valoarea careia nu erau constienti la vremea aceea, ei dorind doar ca evenimentul sa fie cunoscut tuturor. De aceea resemnarea ciobanului in fata mortii nu poate exista cu adevarat deoarece el nu se putea apara singur impotriva a doi oameni inversunati care voiau sa-l ucida pentru a-i lua in stapanire turma. Deasemenea acea alegorie moarte-nunta de care aminteste in final criticul nu este o metafora ci o moarte si o nunta la propriu, deoarece traditia populara imagineaza lumea ca o sfera, in care o jumatate e viata pamanteasca si cealalta jumatate e viata de dincolo. Trecerea unui suflet dincolo e permisa doar cu conditia ca in viata pamanteasca el sa parcurga toate etapele obligatorii printre care si casatoria. Daca una dintre acestea etape nu este parcursa sufletul ramane intre cele doua lumi devenind strigoi si intorcandu-se la cei ramasi in viata. De aceea la inmormantarea unui tanar nelumit se face si un simulacru de nunta pe langa ritualul de inmormantare. Din acest motiv testamentul ciobanului e unul necesar, el dorind sa-i comunice mamei ca a avut parte si de acest simulacru de nunta.

Adrian Fochi explica mult mai clar unele aspecte etnografice referitoare la alegoria moarte-nunta si la celelate interpretari eronate ale subiectului Mioritei. El observa ca de-a lungul timpului balada a avut parte de cele mai diverse interpretari, toate acestea ducand la formarea unei stiinte ce studia Miorita pe care Constantin Brailoiu o numea « mioritologie ».

Mircea Eliade credea ca romanii « recunosc in aceasta capodopera a geniului popular modul lor de a exista in lume si raspunsul cel mai eficace pe care ei pot sa-l dea destinului, cand se arata, ca de atatea ori, ostil si tragic… ».

Referitor la termenul de anumal prevestitor, atribuit mioarei de unii critici, Adrian Fochi recunoaste ca intr-adevar oaia e antropomorfizata, putand vorbi, insa ea nu are capacitatea de a prevedea viitorul. Ea doar aude din intamplare planul celorlalti doi ciobani si isi anunta stapanul iar ideea de asa zisa « oracularitate » discutata si de Mircea Eliade e eronata, deoarece « singurul animal cu adevarat oracular la noi este calul. O alta afirmatie gresita ce a circulat in randul criticilor, e aceea legata de geneza Mioritei si implicit, de caracterul ei pastoral. In satul traditional organizat dupa reguli precise, unde toti se cunosteau, un eveniment ca cel relatat in Miorita, nu se putea intampla. De aceea toata actiunea a fost transferata in singuratatea muntilor, unde astfel de incidente se puteau petrece.O alta idee foarte veche, dar etern umana, ce se regaseste in cuprinsul baladei este moartea tanarului nelumit. Nelumirea semnifica faptul ca omul nu s-a intregart normal in randul generatiilor ce perpetueaza viata, a murit neinsurat, neindeplinindu-si destinul individual. De obicei moartea unui astfel de tanar a impresionat pe cei ramasi, ca o mare nedreptate. Sapaturile arheologice au scos la lumina un obicei funerar foarte interesant : copiii si adolescentii erau inhumati, in timp ce oamenii maturi erau incinerati. Obiceiul s-a perpetuat si la noi, insa, la modul etnografic, printr-un ceremonial special, ce cuprinde o nunta postuma a mortului in cadrul ceremoniei de inmormantare. Asadar imaginea nuptiala din Miorita nu este o simpla figura de stil ci un derivat, prin intermediul unui bocet special al obiceiurilor stravechi de la moartea nelumitului.

Povestea Mioritei reflecta astfel niste realitati concrete, un omor sangeros, dupa care oamenii au ramas impresionati de-a lungul timpului, colportand-o ca o legenda din care se decanteaza bocetul, samburele poetic ce apare mai intai. Apare apoi colindul in Transilvania, la inceput sub forma unui colind de doliu, ce se canta la casele unde era un mort. Aceste colinde de doliu s-au generalizat apoi sub forma colindului mioritic din Transilvania, care adauga la finalul sau niste urari total independente de textul in sine. Colinda a devenit cantec in Transilvania in momentul in care n-a mai fost performata in cadrul unui ritual sau al unei ceremonii. Astfel si in Transilvania s-au intalnit catece lirice Miorita dar si in Moldova exista catecul liric Miorita prin migratia romanilor din Transilvania in Moldova, unde nu se canta un astfel de colind.

Dupa cum afrima si Adrian Fochi, imaginea prin care se exprima poetic tema nuntii mioritice, deriva din cantecul performat la inmormantarile unor tineri nelumiti iar patrunderea dintr-un tip de poezii populare in altul, s-a efectuat doar intr-un singur sens, de la bocet la balada, asa cum am explicat mai sus. Chiar daca imaginea s-a golit de intelesul ritualului originar, ea a reusit sa se realizeze artistic in Miorita, dovedind stransa legatura dintre ceremonial si balada. Stiind ca sensul ceremonialului este apararea de puterea malefica a mortului, sensul Mioritei nu poate avea alt inteles. Cobanul nu doreste moartea pentru ca ea ar fi identica cu nunta ci el vrea doar sa i se indeplineasca acel ceremonial funerar specific situatiei sale de nelumit.

In concluzie Adrian Fochi e de parere ca in Miorita este vorba despre moarte dar despre « o moarte ce ne invata cum sa traim, ce sa iubim, cu ce inima sa intampinam soarta care ne poate oricand deveni vrajmasa. Demnitatea si seninatatea cu care ciobanul din Miorita priveste perspectiva mortii premature sunt marea invatatura a acestui subiect inchinat dragostei de viata, dragostei pentru natura, pentru arta si pentru mama care i-a dat viata. Este cel mai sublim elogiu pe care cineva il putea aduce vietii, acestui bun unic de care ar trebui sa ne bucuram cu totii si sa-l aparam impotriva celor ce atenteaza impotriva lui. In aceasta consta mesajul pozitiv al Mioritei, cu adevarat fundamental pentru esenta noastra etnica. Nu ea singura ne caracterizeaza, dar in directia mesajului nu se putea spune nimic mai bine si mai deplin.De aceea ea are un statut estetic aparte in cultura romaneasca, legand folclorul de literatura, filozofie, istorie

si istoria ideilor. »

In ciuda faptului ca toate aceste cuvinte de lauda , par exagerate, Miorita ramane o capodopera a literaturii si acest lucru nu poate fi contestat din cauza atator oameni care o admira si se regasesc in versurile ei, din cauza atator nume mari din literatura romana care au recunocut ca e un adevarat etalon de frumusete poetica si nu in ultimul rand pentru ca a rezistat in timp atatea veacuri, generand polemici dar ramanand intacta.

Gheorghe Vrabie il citeaza pe Mihai Eminescu in incheierea studiului sau despre Miorita :

« Nimic nu lipseste constructiei capodoperei literaturii noatre populare. Episoade mitice, imbinate cu o poezie a vietii si a naturii carpatice, delicatete, idei-toate strabatute de o conceptie artistica a poporului roman. Mihai Eminescu vorbind si el despre « … acea inspiratiune fara seaman, acel suspin al brazilor si al izvoarelor din Carpati »

si intrebandu-se : « ce se afla totusi in acest cantec ? Nimic si tot… Nimic… caci cugetarile nu sunt decat cugetarile simple ce le poate avea un adevarat cioban. Tot , pentru ca aceste cugetari simple si primitive sunt imbracate in mantia regala a poeziei. » E tocmai ceea ce i-a asigurat valoare folclorica universala. »

In incheiere cred ca sunt relevante si observatiile de profunzime, pe care la face Lucian Blaga cu privire la aceasta balada :

« Cu acest orizont spatial se simte solidar ancestralul suflet romanesc, in ultimele sale adancimi, si despre acest orizont pastram undeva, intr-un colt inlacrimat de inima, chiar si atunci cand am incetat de mult a mai trai pe plai, o vaga amintire paradisiaca : « Pe-un picior de plai,/ Pe-o gura de rai ». Sa numin acest spatiu-matrice , spatiu mioritic. »

« Sigur e ca sufletul acesta, calator sub zodii dulci-amare, nu se lasa coplesit nici de un fatalism feroce, dar nici nu se afrima cu feroce incredere fata de puterile naturii sau ale sortii, in care el nu vede vrajmasi definitivi. De un fatalism pus sub surdina de-o parte, de-o increre niciodata excesiva de alta parte, sufletul acesta este ceea ce trebuie sa fie un suflet, care–si simte drumul suind si coborand, si iarasi sunid si iarasi coborand, ca sub indemnul si-n ritmul unei eterne si cosmice doine, de care i se pare ca asculta orice mers. »

Bibliografie :

1. Blaga, Lucian, Trilogia culturii, Spatiul mioritic , Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1969.

2.Fochi, Adrian, Miorita. Tipologie, circulatie, geneza, texte , Cu un studiu introductiv de Pavel Apostol, Bucuresti, Editura Academiei, 1964. capitolul XIV Baza etnografica a imaginii nuptiale din Miorita.

3. Fochi, Adrian, Cantecul epic traditional al romanilor. Incercare de sinteza ,Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica,1985, Capitolul XII Cateva capodopere in lumina eternitatii.

4. Lovinescu, Eugen, Miorita si psihologia etnica , vol III Scrieri, Editie de Eugen Simion, Bucuresti, Editura Minerva, 1940, pg. 314-318.

5. Miorita, Balade pastoresti , Editura Minerva, 1974.

6.Vrabie, Gheorghe, Balada populara romana , Editura Academiei, 1966.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s