Incercare de critica literara…I

Structura narativa in “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga

Considerata de unii opera memorialistica, jurnal sau pur simplu poveste pentru copii, Amintiri din copilarie se ridica mult peste caracteristicile generale ale acestor specii literare. Cu o structura narativa bine definita in cele mai generale contururi, cele patru capitole ale Amintirilor…, urmaresc copilaria scriitorului cronologic, de la varsta cea mai frageda, pana in vremea liceului. In structura narativa a acestei opera se imbina armonios majoritatea modurilor de expunere, naratiunea, descrierea, monologul si dialogul. Oralitatea e prezenta de asemenea in mod pregnant prin folosirea unui numar impresionant de proverbe si zicatori versificate de cele mai multe ori. Pentru personajele din Amintiri, aceste proverbe si zicatori reprezinta codul lor etic si moral, acea enciclopedie universala pastrata din generatie in generatie prin viu grai in care ei gasesc raspuns la toate problemele existentiale. Copii cunosc aceste zicatori si le adapeteaza oricarei situatii astfel: “Cand auzeam noi de masa, tabaram pe dansa s-apoi atine-te gura. Vorba ceea: “De placinte rade gura,/De varzare si mai tare.” Copii cunosc de asemenea si obiceiurile satului dintre care colindatul(urarile de bine pentru anul ce vine)si descolindatul(urari negative pentru anul ce vine). Cand merg la colindat, cu prea multa vreme inainte, si sunt goniti de catre gazde ei fug dar sunt constienti ca nu au facut urarile negative corespunzatoare acestui tip de gazde neprimitoare: “Si din spaima ceea, am fugit noi mai jumatate de sat inapoi, fara sa avem cand ii zice popii: Drele pe podele/ Si bureti pe pareti;/Cate pene pe cucosi,/Atatia copii burduhosi.” Tatal lui Nica gaseste explicatii logice si in legea firii pentru orice pozna a copiilor:” Numai de-ar fi sanatosi sa manance si sa se joace acum cat is mititei, ca le-a trece si lor zburdaciunea, cand or fi mai mari si i-or lua grijile inainte: nu te teme, ca n-or scapa de asta. S-apoi nu stii ca este o vorba: Daca-i copil, sa se joace; daca-i cal, sa traga; si daca-i popa, sa ceteasca.” Tot de domeniul oralitatii tin regionalismele, arhaismele, neologismele folosite de catre Ion Creanga in asa fel incat sa fie intelese de orice locuitor al Romaniei indiferent de zona dialectala de care apartine. Acest aspect e unul important subliniat si ce catre critici prin care opera Amintiri din copilarie e accesibila tuturor fara a fi adresata doar unui anumit tip de public.

Personajele din Amintiri din copilarie sunt inspirate din realitatea vietii lui Creanga insa ele nu raman doar la stadiul acesta ci devin “finite de hartie” trec din viata reala in opera, devin din finite trecatoare finite vesnice prin incadrarea lor intr-o lume fictionala. Personajele din Aminitiri sunt tipuri care apar atat aici cat si in basme, povesti si povestiri, personajele reale din viata lui Creanga se transforma si parcurg intreaga opera a scriitorului, fie sub forma caricaturizata fie intrand in contact cu fiintele supranaturale in care cred oamenii simpli, sfinti, sau finite din natura. Tot fantastical din opera lui Creanga cea de dupa Amintiri, e umanizat, toate intamplarile sunt in limita legilor satului si credintei in anumite legi nescrise care guverneaza, conform carora oricine poate invinge raul doar daca este bun la suflet. Bunatatea, bunacuviinta respectful iubirea credinta si multe alte asemenea virtuti sunt necesare unui om pentru a fi cu adevarat considerat om.

Tot in semne ale naturii crede si mama lui Nica, Smaranda care cheama copilul sa rada la soare pentru ca soarele sa se arate de dupa nori, care infinge toporul in mijlocul bataturii pentru a goni raul, care descanta copilul cand e bolnav si care e in esenta o fiinta credincioasa unei forte supreme care guverneaza toata lumea aceasta.

Un element de modernitate e posibilitatea de despartire a intamplarilor din Amintiri sub forma unor povesti distincte numite La cirese, La scaldat, La colindat si altele. Poate acest mod de alcatuire a firului narativ e o incercare de povestire in rama sau povestire in povestire, naratorul fiind ca si in acel tip de povestire atat personaj cat si martor cat si colportor. Aceste povestiri ce pot fi preluate ca intamplari distincte din naratiunea propriu zisa sunt digresiuni facute pe parcursul firului epic de catre narrator in calitatea sa de martor, personaj sau colportor.

Asadar, opera Amintiri din copilarie de Ion Creanga este mai mult decat o opera pentru copii deoarece contine mai presus de intamplari umoristice, meditatii asupra vietii, cometarii ironice pe care un copil nu le-ar putea intelege. Amintirile sunt o opera de sine statoare un roman poate in care fiintele dragi autorului devin finite de hartie vesnice prin opera lor si isi modifica insusirile trecand dintr-o opera in alta si cucerind astfel cititorii indiferent de timp sau spatiu. Ca si Tara Miticilor conturata in opera lui Caragiale, lumea amintirilor a lui Creanga, lumea satului humulestean ramane o lume actuala in permanenta prin lectiile de viata pe care le contine, prin modul in care sunt tratate situatiile cu profunzime si umor in acelasi timp, prin universalitatea ideilor transmise.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s