File de corespondenta III

6-februarie-2009, Iasi , vineri, 1:11

Draga Prietena,

Iti doresti de multa vreme o scrisoare care sa ti se adreseze direct nu-i asa? Uite ca s-a declansat resortul care sa ma determine sa o scriu. Cu siguranta nu va singura in toata existenta asta milenara a noastra. Cu siguranta ca voi avea suficiente greseli de limba, vorbire, exprimare, diacritice, continut, greseli care sa ma ambitioneze sa mai scriu si sa tot mai scriu pana cand o sa ma slefuiesc suficient pentru a fi apreciata de toata lumea sau macar de o mare majoritate, ca o scriitoare valoroasa.

Poate ca sunt egoista, poate ca si in momentele astea de criza, in momentele astea cand si eu si tu suntem pe marginea prapastiei, vise neimplinite si destule vise de implinit in continuare, poate ca si chiar acum ma gandesc la mine, la felul in care sunt tratata, receptata sau apreciata. Poate ca scopul meu in viata sunt laudele neobosite ale lingusitorilor care-mi duc trena, care ma escorteaza, imi cara geanta sau imi fac serviciile casnice uneori, poate ca sunt o fiinta rea, poate ca nu vreau decat sa par ce nu sunt, poate ca nu sunt decat o snoaba asa cum bine, poate imi spunea cineva, cineva cu adevarat unic, cu adevarat special si diferit de ceilalti. Dar eu… nu pot fi diferita nu-i asa? Sunt prea naiva, mult prea ganditoare si mult prea sensibila ca sa fiu speciala. La urma urmei toti suntem niste bucati de carne umblatoare, toti avem suflete dar de ce sa le folosim, de ce sa le ducem spre lumina? De ce sa nu purtam masti?… De ce sa nu fim cu adevarati speciali in cele mai teribile ipostaze?… De ce sa nu epatam, de ce sa nu socam prin propria noastra conduita. Doar asa putem fi altfel. Bineinteles ca nu din punctul tuturor de vedere. Si nici din punctul meu de vedere. De aceea si continui sa traiesc astfel desi toata lumea e cum e in jurul meu, desi toata lumea se abtine uneori sa nu ma faca pe fata caraghioasa, desi toti rad, desi toti ma privesc cu o spraceana ridicata. Pentru ca sunt altfel. Doar atat.

Si spuneam ca sunt poate egoista. Da cred ca sunt. Dar nu atat cat am putut fi perceputa uneori de ceilalti. Vreau sa cred ca tot ce am facut in viata asta de pana acum si tot ce voi incerca sa fac in continuare a fost si va fi intru dainuirea luminii bune pe pamant. Daca poate am ranit a fost din simplul fapt ca sunt si eu om, ca sunt supusa esecurilor, ca gresesc si prin greseala mea ranesc pe altii. Si rana ramane sigur ca da, nu mai conteaza de unde a plecat totul. Nu mai conteaza ca initial ai vrut sa faci bine sau te-ai gandit la binele celui pe care apoi l-ai ranit.

Uite ca vorbesc iar despre mine. Pentru ca ma vreau oare in centrul atentiei permanent? Pentru ca-mi analizez viata punct cu punct oricand si oriunde? Pentru ca spre deosebire de tine care poate te manifesti in alt fel, care poate marchezi doar in constiinta toate angoasele, eu le marchez si pe foi reale sau virtuale de hartie alba, si asta-mi da un sentiment de utilitate, de viata traita cu rost. Dar vorbesc acum despre mine ca sa vorbesc apoi sau printre randuri si despre tine. Vorbesc despre mine ca sa ma disculp poate, ca sa ma fac mai putin vinovata de angoasele tale zilnice provocate mai mult sau mai putin de mine. Si poate ca fac si asta, desi nu explicit, pentru ca iar, oamenii care spun iarta-ma mult prea evident si prea des par ciudati, inca un semn ca ne-am pierdut fie firescul existentiei, fie bunatatea aceea initiala.

Ascult acum Radio Romania Cultural, Radio Romania Actualitati si-ti scriu. Cred ca atmosfera asta nocturna, in care te stiu trista si poate singura, desi inconjurata de multi, ma poate face sa spun lucruri frumoase si adevarate, sau poate urate si adevarate. Cine stie? Doar felul in care vedem lumea ne poate spune cum e pentru noi. Totul e relativ. Si noi poate suntem la fel de relativi. Ne suparam unii pe altii, ne facem rau si nu ajungem aproape nicaieri. Doar pentru ca gandim, pentru ca suntem oameni, pentru ca punem fapte in balanta, pentru ca simtim si pentru ca investim sentimente. Cu siguranta ca si tu si eu am investit in prietenia asta. Cu siguranta ca orice s-ar intampla ne vom aminti cu placere de perioada asta din viata noastra. Cu siguranta ca vom vorbi si peste multi ani. Asa simt eu, cel putin. Si poate ca daca vom vorbi doar la telefon, amintirile acestea frumoase vor ramane acolo undeva, intr-un cufar pretios al inimii fiecareia dintre noi. Se spune ca orice intalnire a vietii e importanta, orice om care trece prin viata ta lasa o urma si te formeaza pentru ceea ce vei ajunge la final, la bilantul final. Asadar iti multumesc ca ai trecut prin viata mea. Macar atat. Dar cu siguranta nu doar atat, cu siguranta ca vom ramane in relatii bune intotdeauna, si asta dintr-un motiv aparent simplu si evident pentru mine, si anume pentru ca eu sunt permanent nostalgica dupa oameni si locuri si nu uit niciodata detalii importante din viata mea, si pentru ca tu nu poti fi suparata pe cineva mai mult de cateva zile maxim, poate dintr-un suflet mult prea bun, poate din alt motiv pe care nu-l inteleg acum.

Ti-am spus intotdeauna ca am senzatia ca te pierzi in prea multe promisiuni, ca nu vrei sa spui nu niciodata, ca nu vrei sa superi pe nimeni si ca de multe ori nu reusesti sa-ti tii cuvantul din cauza ca esti om, nu supraom si nu reusesti sa fii ubicua, sa fii in doua locuri in acelasi timp sa fii prietenul tuturor si prietenul nimanui. Dar asta ramane pentru mine un semn de intrebare sau o intrebare cu doua variante de raspuns, fie ai un suflet fenomenal de bun si nu reusesti sa spui nu, nu reusesti sa faci rau sa ranesti refuzand si doresti asa fiintial sa ajuti cum poti tu oricand si oriunde si cu orice, fie pur si simplu esti extrem de sociabila si iti place sa ai relatii bune cu toata lumea pentru ca oricand poti avea nevoie de o parghie in viata de care sa te sprijini pentru a trece de o situatie dificila, altfel spus iti asiguri foarte bine viitorul, oricat de imprevizibil ar fi el.

Nu stiu ce sa-ti mai scriu. Ma pierd printre ganduri.

Initial voiam sa-ti spun poate alte lucruri, poate voiam sa-ti vorbesc despre oamenii care ne inconjoara, poate voiam sa te incurajez, poate voiam sa aduc in mintea ta ideea ca esti cu adevarat cineva, ca nu trebuie sa te mai lasi dusa de valul altora, ci doar de valul tau, poate ca …

Dar … sa-ti spun ca desi nu ai crezut asta niciodata, poate ca anumite cuvinte, sau cuvintele in general scrise cu sentimente puternice conving mai bine decat o voce tremuranda de emotie, ca te apreciez pentru ceea ce esti, ca desi nu-ti pot declara reale capacitati scriitoricesti literare, pot marturisi tuturor ca ai reale capacitati comunicationale, in ciuda tuturor impedimentelor unei conjuncturi ciudate sau pline de piedici de tot felul. Sunt sigura ca daca ai reusi in viata asta viitoare sa parcurgi putin mai mult si alte drumuri ale existentei, prin medii pline de spiritualitate, prin teatre, prin sali de spectacol, prin file de carte si prin radio-uri si televiziuni de tot felul dar mai ales de elita, ai reusi sa devii cu totul alt om, si ai putea chiar lucra extrem de eficient cu oamenii in orice domeniu care tine de comunicare. Doar tu alegi asta. Doar tu poti hotara care va fi drumul tau si viata ta viitoare. Eu oricum voi fi aici sa te sustin, sa te critic daca e necesar, sa te ajut sa te insotesc sa-ti dau idei sa te informez poate, daca voi reusi sa fiu vreodata sau la un anumit moment dat, mai informata decat tine. Te apreciez pentru sufletul tau bun, pentru ceea ce ai facut pentru mine, pentru momentele in care mi-ai fost alaturi, mi-ai fost umbra care mi-a tinut de urat, mi-ai fost ajutorul mic dar mare ca amploare in situatii grele, mi-ai fost psiholog aproape zilnic si mi-ai fost mai mult decat orice altceva cu toata certitudinea, prietena sincera, cred eu. Si apropo de prietenie, se spune ca prietenul la nevoie se cunoaste. Eu in seara asta poate ca nu m-am cunoscut la nevoie, dar poate ca asa a fost mai bine sau nu. Cine stie. Oricum eu ti-am mai povestit anumite lucruri. Nu-mi place sa intru singura in gura lupului. Si totusi am intrat chiar si in lipsa in seara asta, prin simplul fapt ca am incercat sa-ti fac o lucrare imaginara pentru maine. Nu-mi place sa ma confrunt cu persoane atat de brutale uneori in comunicare, nu-mi place sa devin tinta unor aprecieri poate mult prea dure pentru firea mea naiva si plapanda. Poate ca si criticile sunt eficiente uneori dar depinde cum si cand sunt spuse. Nu am vrut sa devin si eu un factor de stres pentru tine in noaptea asta. Nu am vrut sa te chinui. Stiu cine esti, atat cat stiu, stiu ce poti si stiu ca daca vrei sa te concentrezi maine adica azi vei lua examenul cu sau fara ajutorul altora. Nu-mi place sa pozez in prietena si sa-ti dau cu tifla in cap de cate ori am ocazia. Nu-mi place sa fiu altfel decat sunt. Si in seara asta, asta am simtit ca e mai bine sa fac. Plus ca stii foarte bine ca nu sunt genul care merge in vizite si nu cred ca dadeam randament sa te ajut mai bine decat am facut o in linistea camerei mele mov de aici, desi in singuratate e adevarat.

Dar uneori simt ca e mai bine in singuratate decat inconjurat de oameni carora nu prea le pasa de fiinta ta. Uneori in lumea asta grabita e bine sa te izolezi. Daca ramai prea mult printre oameni, rautatea lor s-ar putea sa te invinga.

Nu stiu iar ce sa-ti mai scriu.

Sper totusi ca nu esti extrem de suparata pe mine. Nu-ti cer sa uiti momentul in care plangeai si eu nu am venit sa te ajut, nu-ti cer sa ma ierti daca nu simti asta, iti cer doar sa te gandesti mai mult la tine si sa fii tu insati in continuare, sa nu mai tii cont de masti, de altii de politete, de bune relatii, pentru ca singurul lucru care conteaza e felul in care ti traiesti viata, tu si nu altii. Pentru ca viata e un dar. Trebuie traita cat mai frumos cu putinta. Stiu sigur ca poti trai si altfel, sau putin altfel, stiu sigur ca ai toate premisele sa iubesti lumea si viata, stiu ca poti sa te opresti si sa respiri aerul pur, stiu ca poti asculta muzica lumii, stiu ca te poti uita altfel la un rasarit de soare. Trebuie doar sa tragi perdeaua intre tine si lume sa vezi totul cu alti ochi.

O scrisorica adresata doar tie. Tu hotarasti daca va fi citita de mai multe lume sau doar de tine. Eu m-am adresat tie.

Incerc sa inchei pentru ca a trecut aproape o ora de cand am inceput sa scriu si trebuie sa si dorm putin in noaptea asta. Promit sa-ti mai scriu. Dar astept si un raspuns pe masura. Odata. Cand vei reusi.

Iti doresc tot cei mai bun in lume, iubire, iertare, lumina, speranta, multa speranta si un inger pazitor puternic care sa te conduca doar acolo unde ti-e locul in drumul vietii.

Cu drag, cu prietenie cu ce vrei tu,

Elena Raicu

P.S.: Acum e ora 2:02, Radio Romania Cultural, Actualitati merge in continuare in eterul camerei mele mov si lumea viselor ma astepta. Iti doresc maine minte luminata la examen, spor la scris lucruri frumoase in teza si zambet pe fata mai ales asta. Daca esti tu fericita vor fi ceilalti si asa vei fi si tu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s