Au fost…

Au fost intalniri miraculoase ale vietii…

Au fost emisiuni culturale in care am fost invitata si in care m-am simtit ca pestele in apa.

Au fost spectacole de teatru care m-au facut sa zambesc nostalgic, sa rad in hohot, sa lacrimez sau chiar sa plang.

Au fost oameni pe scena aceea de lemn care mi-au aratat ca trecerea omului pe pamant nu e inutila si ca viata poate fi traita cu rost, cu lumina si daruire.

Au fost expozitii de pictura in care m-am simtit altfel si din care mi-am luat poate cele mai de pret comori pentru viata ce va urma.

Au fost lansari de carte unde am intalnit oameni cu adevarat speciali care radiau de lumina si literatura prin toata fiinta lor.

Au fost conferinte ale unor mari nume la care am participat cu drag si din care am invatat intamplator sau nu o sumedenie de lucruri impreuna cu cei care mi-au fost alaturi atunci cu sfaturile lor calde si rabdatoare.

Au fost concerte de muzica folk, lautareasca, folclorica sau simfonica care m-au facut sa inteleg trecutul, care mi-au aratat unde-mi sunt radacinile, care m-au invatat ce e frumosul in arta si in lume.

Au fost… interviuri cu oameni celebri sau nu, cu oameni care au avut ce spune microfonului si care m-au implinit, m-au format si m-au slefuit sufleteste.

Au fost experiente pe care cu siguranta nu le voi uita curand.

Au fost bucurii fara margini, emotii constructive si implinitoare.

Au fost pana acum sase editii de JOBBING. Clipe frumoase, unice si revelatorii daca vreti. Momente in care m-am simtit utila, implinita, importanta. Momente in care am invatat, in care am acumulat, in care m-am suparat sau am fost dezamagita, uimita de oameni, locuri sau situatii.

Au fost lacrimi dupa oameni dragi plecati in stele, dupa soarele care apune in fiecare zi, dupa rasaritul pierdut de fiecare data cand e mai frumos ca oricand ( o amintire calda… pe malul Siretului, in apropierea casei parintesti a mamei mele, la Dolhasca, in taramul copilariei, taramul bunicilor si mai apoi unchilor si matusilor: un apus de soare, sclipirea apei atinsa de ultimele raze ale luminii zilei, un peste sarind deasupra undelor calme ale raului care curge la nesfarsit, o femeie calma, care vorbeste rar, cald si simplu, poate… despre amintirile ei din copilaria traita pe acele meleaguri, despre cei plecati, despre frumusetea aceasta nebanuita a lumii inconjuratoare… un copil care viseaza la o cariera de medic… sau de biolog… si poate celelalte matusi, chiar mama copilului… toate si toti fiind sanatosi si fericiti…unchii probabil plecati la pescuit…/ acum… acea femeie cu voce si suflet bland plange la revederea aceluiasi mal…acum… apusul e acelasi…raul se mai umfla din cand in cand parca impins de rautatea lumii si a oamenilor…sotul ei a plecat intr-o stea… prea repede poate… parca de atunci… timpul s-a oprit si noi… am ramas privind apusul pe malul Siretului visand la frumusete si fericire… iar el… nu s-a mai intors alaturi de ceilalti unchi… a ramas acolo undeva sa pescuiasca sau sa pregateasca un gratar pentru noi…sau altii… copilul a ajuns in cu totul alta parte purtat de alte vise, a devenit copil mai mare…putin… iar ceilalti au adunat ani, suferinte, necazuri si fire argintii in par…viata pare sa mearga mai departe… totusi.)

A fost ziua mea de nume, a sunat telefonul, am primit poate la fel de multe urari ca si in alti ani. Toti cei dragi si-au amintit de Elena lor scumpa…chiar si femeia care plangea pe malul raului a sunat si mi-a dorit tot binele, bucuriile si sanatatea din lume… gandindu-se probabil sa nu fiu niciodata atinsa de o astfel de suferinta…stiu ca si unchiul plecat intr-o stea s-a rugat in ceruri pentru mine. Stiu ca iubirea nu are limite spatiale, temporale sau altfel de limite…Stiu ca sufletele pot comunica in orice conditii si stiu ca Dumnezeu nu ne-a parasit niciodata si nu o va face, pentru ca ne iubeste.

Am fost fericita cu mine si cu cei dragi de aproape, de departe sau de foarte departe.

Toti cei pe care nu i-am auzit sau citit in aceasta zi importanta din viata mea, au fost cu siguranta cu gandul alaturi de mine, poate chiar inconstient. Eu i-am asteptat pe toti cu sufletul deschis si le-am primit urarile neexprimate.

Au fost examene care au venit si care s-au finalizat cu bine.

Au fost emotii si ganduri incerte.

Au fost bucurii si tristeti.

Vor mai fi …

Vor fi examene, inca sase.

Vor fi intalniri importante legate de radio.

Vor fi emotii cu redactarea lucrarii de licenta.

Vor fi clipe cu inima in gat la cursul festiv.

Va fi in continuare… viata cu bune si cu rele…

Nu-mi doresc decat sa o traiesc frumos, nu-mi doresc decat sa ma simt bine cu mine si sa fiu cu sufletul si mintea alaturi de toti, toti cei dragi mie.

Pe curand,

E.R.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s