Ploaie in noiembrie… la Iasi dar si in suflete…

Ploua… in Iasi… in lume… si in suflete… Ploua de parca nu se mai opreste… Toamna isi spala ruinele…Iarna isi asteapta intrarea triumfala in lume, pe ritmuri de colinde…

Nu sunt trista. Poate doar ganditoare din pricina atmosferei de singuratate din casa, din lume si din Iasi. Ploaia aceasta ce a venit peste o toamna care nu uita nici un detaliu al maretiei ei ce aduce bogatie si moarte deopotriva, ploaia aceasta asadar nu se mai termina de dimineata, cand cerul era intristat sau macar gri… Ploaia aceasta te face sa te gandesti la momente triste poate, te face sa te refugiezi intr-un loc incalzit, cu un ceai bun langa tine si o muzica balsam pentru sufletul infrigurat si framantat de ganduri grele poate… Ploaia aceasta te poate face sa te gandesti ca daca cineva de ACOLO DE SUS schimba temperatura putin tranforma picurii de ploaie in fulgi mici sau mari, dar albi si jucausi care patrund peste tot dusi de un vant tandru sau violent… Ploaia aceasta te uda pana in adancul sufletului, te hraneste poate cu o mana cereasca pe care Dumnezeu o daruieste oamenilor pentru a mai putea supravietui in lumea aceasta atat de arida…
Ploaia din seara aceasta si de astazi m-a intristat, m-a bucurat, m-a aruncat intr-un vartej de melancolii si nostalgii, m-a curatat poate de toate intrigile in care m-am inclus in ultima vreme, m-a hranit cu divinitate si frumusete spirituala si m-a facut sa meditez la tot si la toate, la viata la moarte, la frumos si la urat, la armonia contrariilor in lume, la relativitatea timpului si spatiului in ochii oamenilor…
Ploaie in luna lui noiembrie, ploaie peste o viata pana acum implinita cu bune si cu rele… Ploaie datatoare de lumina si intuneric deopotriva…
Poate ca ceea ce simt in fiecare clipa a vietii nu e relevant, poate ca tot ceea ce gandesc despre oameni lucruri peisaje frumuseti miracole… e inutil sau lipsit de importanta… insa de cele mai multe ori imi doresc sa scriu cat mai mult, despre ceea ce simt si traiesc pentru ca viata aceasta sa nu treaca inutil pe langa mine… pentru ca cei care vor veni dupa mine sa aiba ceva de invatat… pentru ca sa fiu implinita mai mult decat sunt in clipele mele bune:).
Cad in continuare mii de picaturi de ploaie in fiecare secunda, frunzele picate sub copacul din fata bisericii se uda se spala de mizeria mortii iminente si se pregatesc de reintegrarea in natura… oferind intre timp un peisaj frumos prin simplitate… Poate ca o infima parte din gandurile si simtirile mele trecatoare dar intense au fost notate aici intr-un rastimp de muzica, singuratate si ploaie…cu siguranta mai sunt o sumedenie… Am speranta ca ceea ce scriu poarta cu sine oglinda in care se reflecta toate aspectele inedite ale interioritatii mele si ma ajuta in acelasi timp sa traiesc altfel poate decat restul lumii, care ma acapareaza in fiecare zi in fuga spre nicaieri…in cursa contra timp…

Astept cu nerabdare iarna cea rece si plina de frumuseti glaciale care iti incalzesc sufletul cu focul miracolelor.
Totusi in continuare in aer sunt picuri de ploaie… micsoreaza Doamne temperatura in inaltul cerului si tranforma picurii de ploaie in fulgi de zapada …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s