pagini de jurnal…

12-ianuarie-2008- sambata-ora 9,04 AM, in asteptarea plecarii la Dolhasca…

Inca sub euforia fericirii de ieri. Nu stiu cat va dura. Nu stiu daca e sau nu motiv de fericire. Stiu doar ca ieri am simtit ca Dumnezeu mi a intins o mana puternica si m a ridicat din anonimat. Acum totul depinde de mine, acum important e cum voi dovedi eu ce pot si cum voi putea multumi lui Dumnezeu pentru ce mi-a oferit. Am speranta ca toate vor merge lin si ceea ce va trebui sa fac va veni de la sine, voi invata usor si cu placere, imi voi gasi modele iar si iar si voi fi din nou ca o umbra a lor, le voi urmari pretudindeni pentru ca apoi sa incep si eu sa zbor in lumea jurnalismului sau in general in viata si poate cine sties a devin si eu un model pentru altii.

Vorbesc despre vizita mea de ieri dimineata de la ora 10,00 la Radio Iasi unde trebuia sa duc niste cd uri domnului Valeriu Stefan, cel care a fost la Dolhasca in Ajun de An Nou si a facut o emisiune cu obiceiurile de acolo, fiind indrumat printre uratori lei mascati si harapi de catre mama mea. Acolo m a intampinat acelasi domn ce seamana f bine la fizionomie cu A. Plesu, care m a invitat sa iau loc si apoi m a intrebat ce i am adus. I am prezentat cd urile si mi a spus ca ar vrea sa ma dea pe mana sotiei lui care e la redactia cultural a radio iasi cu sediul in cladirea tvr iasi. Am fost foarte entuziasmata pentru ca intr adevar aceasta era dorinta mea de a lucra in domeniul jurnalismului cultural. A sunat o si a intrebat o daca are timp acum sa ma vada si a spus ca doar la 12 are timp. Eu am fost de acord sa ma intorc la 12 pentru ca intre timp puteam ajunge la un alt proiect, la intalnirea pentru revista ascor, pentru care pana la urma m am hotarat sa nu le furnizez decat cateva articole scrise de mine din cand in cand. Cand m am intors pe la 12 fara un sfert eram in biroul doamnei la care ma trimisese Mariana Stefan Antohi, nume pe care l stiam inca din copilarie de la radio dar despre care nu mi mai aminteam mare lucru. Dezorientata putin de o cladire atat de mare dar si de functia importanta pe care o avea doamna si poate si de faptul ca eram atat de mica intre atatia oameni mariJ si ca nu stiam cu certitudine ce mi se va intampla sau ce vor vrea sa fac pentru ei. In fine… toata taraganeala a trecut din momentul in care am intrat in biroul doamnei in care mai erau o serie de oameni, pe care parca nici nu i am vazut de emotionata ce eram sau poate de fascinate ce eram de lumea in care intru. M a inviat sa iau loc si mi a spus ca ea tocmai lucra la o emisiune pentru Radio Romania Cultural. Multe am vorbit noi acolo, de fapt multe m a intrebat si I am raspuns, nu stiu daca o sa reusesc sa le relatez pe toate dar incerc. M a intrebat ce stiu sa fac si I am spus ca multe depinde ce doriti de la mine. I am spus ca scriu articole in ziare, ca am mai prezentat festivaluri si concursuri din Dolhasca inca de acum 8 ani. M a intrebat de ce vorbesc cu gura inchisa pentru ca la radio trebuie sa am claritate in vorbire si I am spus ca nu vorbesc asa de obicei si ca din cate stiu chiar am dictie cat de cat. M a intrebat de examene pentru ca si ea a terminat litere in iasi si astfel si a dorit san e apropiem cumva prin lucrurile comune. M a intrebat daca imi place sa merg la teatru sau la opera sau la spectacole si I am spus ca da insa in iasi n am reusit sa merg la nici unul pana acum pentru ca timpul, banii sau persoanele de langa mine m au impiedicat s o fac, dar ca mi ar face o mare placere sa merg daca trebuie sa scriu articole sau ceva de genul acesta.Ea a spus nu ca trebuie ci ca imi place pentru ca daca fac totul pentru ca trebuie nu iese mimic. M a intrebat cu ce medie am intrat si cu ce medie am terminat, ma admirat pentru faptul ca nu invat la toate obiectele ci doar la cele care imi plac, adica literaturile, am povestit de profesori si examene. Mi a spus ca fetita ei isi doreste sa devina profesoara de romana si in nici un caz in radio sau tv. I am spus ca si eu imi doream multe dar datorita profesoarei mele de romana din liceu mi am schimbat cu totul viziunea aspura vietii a lumii si a viitoarei mele cariere. Ea a spus ca nu crede ca doar datorita profesoarei de romana am venit la litere ci si datorita mie si stradaniei mele.

Am stabilit ca luni la ora 12 sa vin cu un articol scris de mine pe orice tema mi as dori sau cu un articol mai vechi refacut cu ochii de acum si sa facem o proba in studio sa vada cum imi e vocea daca nu are ceva probleme. De asemenea i a mai venit o idée sau merg in locul ei duminica la un spectacol de teatru la Ateneul Tatarasi, o piesa numita Cainii de Dumitru Crudu. Asta pentru ca ea nu e duminica in localitate ci merge la Botosani la o actiune cu Mihai Eminescu. Pentru asta a sunat o doamna de la Ateneul Tatarasi sa I spuna cum ma numesc si ca o sa vin sa vad piesa.

Am povestit si despre emisiunea din Ajun de An Nou de la Dolhasca, si m a impresionat ca I au dat lacrimile vorbind despre cat de frumoasa si autentica a fost. I am povestit de incercarile mele si ale familiei mele de a readuce in Dolhasca cultura prin acel concert pascal de florii, De faptul ca prezint acel festival din clasa a 5 a sau a 8 a, am vorbit si despre promovarea culturii satesti pentru ca cele mai mari valori ale neamului de acolo se nasc paradoxal, si ca trebuie promovata cultura sateasca. Am mai vorbit de asemenea si despre conditia viitoare a profesorului in Romania si ea si a exprimat credinta ca toate se vor schimba pentru ca toata societatea trece prin mana profesorilor, ei sunt cheia societatii si de ce sa nu fie rasplatiti asa cum se cuvine.

M a intrebat de ce am cearcane si daca am vreo alergie ca e posibil de la ea sa am cearcane si daca imi sunt stramti ochelarii. Intr adevar am recunoscut ca nu mi am schimabt ochelarii de 6 ani aproape din lipsa de bani timp si altele si mi a recomandat niste ochelari cu rama mai usoara.

Am vorbit si despre cheltuielile mele cu locuinta despre facultate despre viitor si mai ales mi a tinut iar ( ca si Horga) o lectie de viata si de existenta adevarata mi a spus ca nu doar pentru meseria de journalist dar mai ales pentru mine, trebuie sa simt pana in adancul sufletului tot ce ma inconjoara, trebuie sa nu trec indiferenta prin lume.

M am bucurat enorm pentru ca am gasit un om deosebit care sper sa ma valorizeze asa cum trebuie.

Acum e deja f tarziu si trebuie sa plec la tren insa sper sa reusesc in toata nebunia asta in care am intrat, o nebunie frumoasa in care timpul nu mai are valoare pentru ca e trait la intensitate maxima. Si ce poate fi mai bun decat sa traiesti fiecare clipa a vietii intens si la sfarsit sa poti spune ca nu a trecut viata pe langa tine.Doamne ajuta!

12-ianuarie-2008-sambata-11,07A.M.-Iasi-Dolhasca

Ganduri de drum alb, ganduri in drum spre casa. Afara e atat de alb si de lumina in cat totul pare a fi ireal. Incerc sa conturez starea mea de beatitudine, incerc din rasputeri sa scriu cat mai mult pentru a mi forma mana, gandul si sufletul, pentru ca in jurnalism nu poti sa scrii decat intr un timp limitat si despre un lucru de obicei indicat sau intamplat fie ca ti face placere fie ca nu. Mi e putin frica de ceea ce o sa se intample luni la proba de voce si la citirea articolului scris de mine pe banda. Mi e frica de cum poate fi perceput felul in care scriu de catre cei de acolo. Totusi am certitudinea ca ceea ce am facut pana acum in slujba culturii, a artei, a frumosului, a luminii nu a fost inutil si ineficient ci m a format treptat ca om care sties a scrie pentru ca multi mi au spus ca mi am gresit cariera, ca trebuia sa fac prima specializare jurnalism insa nu am putut opta intre mai multe pasiuni asa ca am ales o pe zic eu cea mai mare si mai palpabila dintre ele, adica cea imi putea oferi intr un fel sau altul un loc de munca sigur, profesoratul. Totusi acum, cand mi se ofera aproape o colaborare sau nici eu nu stiu cum sa o numesc, o angajare chiar, incepe sa mi fie frica si sa ma gandesc daca voi fi in stare sa fac tot ce mi se va cere pentru ca pana acum am acceptat doar colaborari care sa mi faca placere si nu si altele pe care nu prea le puteam aborda, adica mi am ales cumva si subiectele de publicat in articole si spectacolele pe care sa le prezint. E o onoare enorma ceea ce mi se intampla si nu pot inca sa cred in ce lume frumoasa am ajuns intr o lume frumoasa dar si plina de responsabilitati, intr o lume in care poate voi merge la teatru, opera spectacole gratuity, doar pentru a scrie articole pentru cititori, intr o lume in care poate voi fi rasfata cu lumina si dragoste pentru frumos, intr o lume din care cum spuneam imi voi allege modele si ma voi forma in continuare ca om ca viitor model pentru altii. Poate ca nu voi mai ajunge niciodata in invatamant poate ca aici e inceputul unui drum luminos care va fi viata mea, cariera mea, poate ca e o simpla amagire, poate ca e un simplu ocol pentru formarea ca om sau pentru dorinta de a schimba ceva in lume, de a face cunoscut frumosul, poate ca pentru inceput aici voi invata ce inseamna cu adevarat radio, sunet, voce si caldura transmisa prin voce, poate ca aici voi invata cum sa razbat in viata, poate ca si aici vor aparea probleme, poate ca si de aici void a inapoi uneori sau poate ca voi spune ca nu mai reusesc sa fac fata….. poate… asta e cuvantul definitoriu personalitatii mele… nimic sigur…. Nimic hotarat… o eterna incertitudine si stare labila… cand de bucurie debordanta, cand de tristete apasatoare. Cred ca acest lucru imi da si capacitatea de a scrie uneori sensibil si datator de sentimente puternice celui care citeste si bineinteles in primul rand de a trai eu sentimente profunde.

Ma bucur enorm ca Mos Craciun a venit anul acesta in Ajunul Anului nou, prin Valeriu Stefan, prin simpla cunostinta cu domnia sa, sau poate prin mai mult decat simpla implicare a intregii mele familii alaturi de mama care a sustinut acel interviu continuu in emisiune si a tinut in suspans emotia ascultatorilor. Ma bucur ca am cunoscut oameni deosebiti si ma rog din tot sufletul ca nici eu sa nu I dezamagesc dar nici eu sa nu fiu dezamagita de catre ei. Sper ca in relatia cu ei sa reusesc sa devin aceeasi care eram cu prof de romana din liceu, sa pot primi orice observatie cu zambetul pe buze si sa o pot rectifica cu acelasi sambet senin. Sper totusi ca n am uitat sa primesc totul cu deminitate si sa am aceeasi atitudine fata de problemele care vor aparea. Sper ca acesti oameni care m au vazut o singura data si am simtit ca sunt apropiata in afinitati cu ei, ma simt aproape de sufletul lor sa mi devina mai mult decat modele sa mi devina parinti spirituali si sa ma ajute sa mi slefuiesc personalitatea, stilul si sa ma formeze in continuare ca om.Poate ca in invatamant nu poti avea un maestru care sa se ghideze , in invatamant te apuci singur de elevi si faci ce stii cu ei, pe cand aici sper ca la fiecare intalnire sa mai aflu ceva benefic sufletului meu sa invat lucruri noi sau sa descopar ca nu sunt singura care mai crede in valorile veridice ale acestei lumi.

Nu stiu de unde vin intrebarile astea atat de incuietoare uneori sau descumpanitoare, intrebari referitoare la posibilitatea mea de a scrie ca un adevart journalist.totusi am credinta ca acesti oameni au simtit in mine un anumit fond ce merge spre jurnalismul cultural, lucru pe care l am martusisit si doamnei Mariana.

Am momente dese in care multumesc lu Dumnezeu ca am crescut asa, intr o familie plina de cultura si de dorinta de afirmare in orice domeniu placut sufletului. Multumesc ca fara sa mi dau seama m am trezit iubind frumosul cu tot ceea ce presupune el, m am trezit iubind vita si firul de iarba, m am trezit binecuvantata de Dumnezeu. Poate ca toate problemele materiale mai mult pe care le am avut, dar si cele referitoare la dezamagiri ale prietenilor m au fortificat si m au facut sa iubesc si mai mult momentele de genul acesta, momentele in care Dumnezeu imi pune man ape umarul drept. Sper ca orice s ar intampla referitor la angajarea mea la radio iasi sau la o eventuala colaborare cu ei sa am puterea de a merge mai departe sis a fiu ceea ce sunt. Intodeauna mi a placut sa nu afisez altceva decat ceea ce sunt, intotdeauna mi a placut sa recunosc tot ce am gresit si sa mi asum cu demnitate orice fapta a mea.

Nu stiu daca conversatia mea de ieri cu doamna Mariana a fost un interviu dare u m am simtit ca si cum as fi vorbit cu o persoana deosebita si cu o persoana cu care eram pe aceeasi lungime de unda. Macar daca nu va fi o colaborare sau angajare am avut o cazia sa cunosc niste oameni deosebiti, de la care am ce invata chiar si daca vorbesc doar cateva cuvinte. Am avut cateva momente ieri in care m am simtit penibil sau daca nu penibil m am simtit vinovata pentru ca nu reusesc sa fac chiar tot c ear fi trebuit, adica sa citesc si alte carti decat cele contemporane, sau sa ascult radio iasi cu alte “urechi” cum a spus doamna Mariana, sa stiu sa I dau exemplu de o emisiune pe care o ascult cu tot interesul. Nu se poate sa fie totul perfect insa cred ca in general impresia ei despre mine a fost una buna. Astept uc nerabadare sa vad ce se va mai intampla luni si apoi… Sper sa mi placa teatrul la care m a trimis duminica, sper sa pot invata si ceva pentru examene sper poate sa scriu si ceva mai nou pentru luni, dar poate e f bun si articolul pregatit pentru ziar si care nu a mai fost publicat.

Afara peisajul e inca de basm, asa ca minunile poate nu s au incheiatJ si vor mai veni in continuare aduse de zana iarna de la Dumnezeu pe pamant pentru fiecare din noi, doar ca trebuie sa le recunoastem sin u sa credem ca totul e datorita noua. Nici noi insine nu suntem datorita noua ci datorita unei forte care ne guverneaza, datorita frumusetilor trimise de Dumnezeu pe pamant datorita acestei zapezi de un alb paradisiac, care te invaluie intr o lumina de basm.

J

Inchei aici conversatia cu mine insami si sper ca Dumnezeu sa ma calauzeaza in continuare in acest inceput de cariera daca o pot numi asa.Doamne ajuta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s