Mircea Motrici a plecat spre lumina vesnica…

Aseara am aflat aceasta nefericita veste si la inceput m-am consolat cu ideea ca suferea de o boala grea insa apoi am realizat ca in ultima vreme Dumnezeu ia in Ceruri prea multi oameni deosebiti prea multi oameni care ne aduc bucurii care imprastie lumina in jur. Au plecat dintre noi in ultima vreme oameni mari ai jurnalismului romanesc, Vanda Condurache, cea care a indoliat un oras intreg prin moartea ei, Octavian Paler care prin fictiune a avut privilegiul ca Dumnezeu sa-i acorde un interviu si iata Mircea Motrici omul care era prezent peste tot cand era vorba de un evemiment din zona Bucovinei si nu numai. Toate asestea ne-au facut sa reflectam la pretiozitatea vietii si la felul in care reusim sa ne implinim menirea pe Pamant.
Fara indoiala ca oameni ca cei pomeniti mai sus indiferent de viata lor particulara, vor primi rasplata luminii pe care au daruit-o in timpul vietii si vor intra in Imparatia Cerului.
Vorbesc despre lumina pentru ca din ceea ce am citit sau am auzit referitor la Mircea Motrici si nu numai la el, era un insetat de lumina sub toate formele ei, si iata ca o si daruia celor din jur prin faptul ca avea un mod deosebit de si pune amprenta pe o stire pe un eveniment prin sensibilitate. Chiar daca o conditie teoretica a meseriei de jurnalist este obiectivitatea Mircea Motrici a fost dovada ca acest lucru nu e intotdeauna valabil si ca o anumita doza de subiectivitate face mai credibil subiectul si implica intr-o alt maniera cititorul sau ascultatorul. Probabil ca pe langa profesionalismul sau ,ceea ce l-a facut iubit de cititori sau ascultatori a fost aceasta sensibilitate. Asadar cred ca in viata nu conteaza numarul de diplome si note mari ci pasiunea cu care-ti doresti sa duci la bun sfarsit menirea pe pamant si cu care reusesti sa faci asta pana in ultima clipa asa cum a facut si Mircea Motrici si ceilalti ce s-au pierdut in ultima vreme.
In gimnaziu am citit 4 dintre cartile pe care le-a scris Mircea Motrici 7 zile in Athos( carte la a carei lansare la Dolhasca am participat ascultandu l pe autor povestind sau citit pasaje din carte), Bucovina icoana spre cer, Visul saruta Japonia si Parabola stancii. Le am citit cu sufletul la gura si emotionata fiind de lumea in care ma invaluiau acele scrieri si cred ca acesta a fost primul moment in care mi-am dat seama ca iubesc genul cartilor tip jurnal pentru ca mai ales primele 2 dar si urmatoarele au o doza mare de subiectivitate si sensibilitate fiind jurnale de calatorie sau insemnari ale unor momente deosebite. Din acel moment de cate ori auzeam de Mirecea Motrici tresaream pentru ca doream sa mai ascult un reportaj pe care si a pusn amprenta, sa mai citesc un articol sau carte deosebita plina de sentimente. Imi pare rau ca nu voi mai avea aceasta ocazie de acum inainte si imi pare rau si pentru oamenii pe care i bucura ceea ce facea el. De atunci poate am invatat sa iubesc lumina, literatura, arta, frumosul, taina, jurnalismul, detaliul semnificativ, simbolul… de atunci mi am dorit mai mult decat oricand sa imprastii lumina in jurul meu prin ceea ce faceam pentru ca ma regaseam in acest lucru si nu doream sa fac lucruri automat din obligatie sau de ochii lumii… mi am dorit sa daruiesc si sa ma implic cu tot sufletul in ceea ce faceam sau urma sa fac…
Asadar motto ul meu in viata a devenit de atunci si pana acum a ramas datorita acestor oameni pe care i am cunoscut, oameni care erau surse de lumina spirituala pentru ca daruiau si primeau lumina…: „Cei ce aduc o raza de soare in viata altora nu pot tine soarele departe de ei insisi.”
Asadar chiar daca tarziu, chiar daca indirect tin sa multumesc domnului Mircea Motrici ca a existat, ca si-a facut meseria cu pasiune si ca a reusit sa lase in urma sa” luminos, un semn un gand un drum frumos” si sa determine si pe altii sa procedeze la fel. Am certitudinea ca spiritul lui va dainui in timp, peste veacuri dincolo de viata sau moarte, ca locurile pe care si a pus amprenta vor vorbi vesnic despre el , vor darui in continuare lumina pe care le a oferit o si el vreodata si Dumnezeu ii va rasplati toata stradania…
Zbor lin in lumea ingerilor domnule Mircea Motrici, condoleante familiei si ma alatur Bucovinei in ruga si lacrimi, taram de vis descris cu atata piosenie de dumneavostra in Bucovina icoana spre cer: fie ca ruga ei sa induioseze cerul:
“Primavara, Bucovina e un strigat de la o Obcina la alta. Totul e o calma mangaiere a cerului si o intalnire intre cocorii ce vin spre luncile Sucevei, Modovei sau Siretului…. Dintotdeauna Bucovina a iradiat lumina si a primit lumina curat a celor din jur, a celor ce au poposit in fata altarelor sfinte de-a lungul veacurilor. Vad Bucovina in ochii copiilor. O poarta si raurile in limpezimea lor. Si Moldova, si Suceava, si Bistrita, si Dorna, si Suha…
O au in inima si in vis toti cei ce au plecat candva din aceste locuri. Dintr-o ograda cu prispa joasa, calcata de vreme si vremuri…
Este Ea. Cu muntii, cu dealurile, cu poeinile, cu campurile revarsata in tulburatoarele acorduri ale viorii lui Ciprian Porumbescu. Ce frumos se ascunde uneori in pecetile stelare ale versului eminescian si in ginsasia lui Labis.
Este Ea… Bucovina icoana spre cer, calatorind in mantie duhovniceasca din suflet in suflet, din vatra in vatra, urcand prin ruga si frumusete, purtand prin veacuri, ca aura, sigiliul nemuririi.”
P.S.: Poate ca ceea ce am incercat sa scriu aici e de prisos insa… cuvantul a fost sprijinul lui Mircea Motrici ! de ce sa nu i l inchinam acum pe eternitate indiferent de puterea lui… pentru ca el va fi invaluit cu siguranta de sentimentele noastre si i vom mari valoarea spirituala. Am speranta ca ceea ce a facut domnul Mircea Motrici prin menirea sa nu va ramane un fapt singular ci va fi urmat de multi altii in dorinta de a imprastia lumina in jurul nostru de a contribui la construirea fericirii universale de a primi si darui lumina… Drum luminos! Dumnezeu sa l ierte!

Anunțuri

2 gânduri despre „Mircea Motrici a plecat spre lumina vesnica…

  1. “Cei ce aduc o raza de soare in viata altora nu pot tine soarele departe de ei insisi.”
    Cat de frumos…si de adevarat. Dumnezeu sa-l odihneasca !

    • Multumesc pentru comentariu. Imi place in mod deosebit citatul asta. Il am un fel de motto existential mereu. Te mai astept pe blogul meu cu comentarii, impresii, pareri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s