Gânduri cu mască?!…

25 octombrie 2008, Iasi Dolhasca tren accelerat Iasi Timisoara

Gol in ganduri si in suflet. Dupa o mie de momente in care imi doream sa scriu cu ardoare undeva, preferabil pe o hartie adevarata, ajung acum, intr-un moment de liberatate in tren, sa incerc sa scriu dar poate sa nu reusesc asa cum as fi facut-o atunci cand am simtit anumite lucruri. Multe s-au intamplat de cand n-am mai scris aici sau in agenda, de pe 19 septembrie, in mai mult de o luna. Viata te poarta in locuri, timpuri si situatii atat de banale si de anoste, din care iesi aproape fara suflet uneori. Ne pierdem in nimicuri si clipele in care ne simtim cu adevarat atinsi de sentimente unice, zboara la fel de repede ca lumina. Mi-am pus de cele mai multe ori intrebarea de ce nu toata lumea isi pune astfel problema, ca mine, de ce nu toata lumea simte si doreste sa scrie. Eu cred ca daca nu scriu ceea ce simt clipa trece, si nu ramane decat o amintire care poate uneori se sterge din prea multa cantitate si nu lasi nimic in urma ta. Scriu cam ciudat… Nu stiu de ce nu ma pot concentra. Toate problemele din viata mea toate bucuriile sau momentele in care ma simt intr-un anume fel, cred ca trebuie notate undeva, cred ca trebuie sa scrii sa faci arta sa lasi ceva in urma ta. Desi de fiecare data imi amintesc ca e posibil ca aceste randuri sa nu fie citite de nimeni si sa nu valoreze nimic decat pentru constiinta sufletul si terapia prin scris pe care o reprezinta. Am crezut intotdeauna ca tot ce fac pe lumea asta fac pentru bine, frumos si lumina, dar am uneori senzatia unei lipse totale de aprtenenta la lumea din care fac parte, la existenta cotidiana alaturi de oameni atat de pragmatici si de putin interesati de eternitatea clipei. Am sentimentul ridicolului de atatea ori incat imi pun problema daca e bine sau nu cum traiesc, cum simt si cum pun problemele.

Poate ca asta e pretul pe care trebuie sa-l platesc pentru a ajunge la o oarecare fericire in viata asta sau cine stie cand alta data… Poate ca asa se simt oamenii deosebiti… desi poate aici sunt lipsita de modestie. Totusi asta e felul in care-mi doresc eu sa traiesc dar ma intreb daca ceilalti sunt fericiti asa cum isi duc veacul, daca nu cumva se pierd prea mult sau mult prea mult in nimicuri… Asta nu stiu daca voi afla vreodata… Poate ca fiecare incadreaza clipa lor de viata intr-o eternitate numai a lor si intr-un mod la fel de original. Poate ca nu toata lumea trebuie sa se comporte la fel dar totusi ma gandesc ca toti avem sentimente toti simtim si toti ar trebui sa stim sa le exprimam. Sunt trista si sigur n-o sa reusesc sa scriu ce am gandit intr-o luna intr-o mie de momente unice si fara repetabilitate dar poate ca macar scriu sau reusesc sa conturez ce simt acum si aici. Spre exemplu acum, ascultand muzica mea preferata, printre care si Angela Similea, si fiind in compartiment cu un tip si o tipa, am senzatia ca sunt privita ca o ciudata, desi nu ascult rock sau manele, nu ascult o muzica extremista… nu ascult nici muzica clasica nici populara ci muzica usoara de dragoste dar cine stie ce e in mintea omului si cum percepe lumea… Nici macar eu nu ma cunosc atat de bine si poate nu ma regasesc in reactiile sau clipele mele de viata…Ce sa mai cer celorlalti … poate ca oamenii nu sunt consecventi , poate ca oamenii sunt niste fiinte pe cat de unice si deosebite ale planetei acesteia pe atat de ciudate si labile emotional sau comportamental.

Poate ca sunt mult prea atenta la detalii, poate ca analizez prea mult lumea care ma inconjoara, poate ca sunt prea mult eu, dar cum as putea fi altfel decat eu, cum as putea sa port masti in functie de persoanele cu care sunt si cum as putea sa ma ascund si mai ales de ce?… Am o singura viata in dar si un singur si unic caracter pe care e adevarat ca pot sa l prelucrez in timp dar pe baza principiilor pe care le-am dobandit prin educatie si pe care le-am ales din viata… Nu are rost sa fi ipocrit, nu are rost sa fii altfel decat esti, nu are rost sa fii farseur in viata asta. Cred ca cei mai fericiti oameni sunt cei care se comporta firesc, asa cum le vine, dar poate ca si normele educative sunt masti, poate ca cel mai fireste ne am purta fara ele dar asa am fi poate salbatici. Lucruri greu de dezbatut in tren si in general…

Prieteniile pe care le-am avut sau le am imi dau batai de cap, imi aduc dezamagiri si rare bucurii si momente in care ma simt cu adevarat fericita. Oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut m-au amagit doar cu cateva gesturi, sfaturi sau sentimente… si au tras cortina peste ei… si eu am ramas in mijlocul unei scene goale in care trebuie sa demonstrez cine sunt si sa ma descurc cu orice personaj nou. Nu e usor si e frustrant… trist si nedrept poate… de ce oare nu se poate ca toti cei pe care i iubesti sau admiri sa ramana mereu atat cat viata le permite si timpul…langa tine si sa te molipseasca cu lumina lor.?… Numai Dumnezeu, cel care ne-a desenat stelele constelatiei noastre, stie de ce… si poate ca noi… doar vom presupune la nesfarsit de ce … cum … sau unde…

Iubirea… si ea e pentru mine ceva general ceva universal dar inca nu ceva conturat cu certitudine. Poate ca daca ar fi ar mai fi alt motiv de dezamagire, de suferinta de lipsa de concordanta sau conseventa… Momente in care ma simt protejata si invaluita in ceva nedefinit … am insa deocamdata nimic sigur. Am fost pusa in situatii frumoase, dar poate din nou ciudate… Am simtit lucruri frumoase… dar poate doar pt bucuria de moment si amintirea viitoare si eterna daca s-ar putea. Prietenii mi-au fost aproape… Dumnezeu la fel…dar inca nu mi-am gasit omul care sa ma observe si sa ma faca fericita.

Sigur ca viata mai are multe momente si am ani frumosi inainte dar ma intreb daca nu cumva am pierdut ceva intre timp, daca nu cumva prin felul meu de-a fi nu am gonit fericirea de langa mine. Simt ca nu, si ca acolo undeva e acea persoana care ma asteapta si care mi va darui acele momente de implinire personala si divina.

Parintii si bunica au prins multe fire argintii in par… eu am inceput sa ma gandesc la trecerea timpului mai mult decat oricand… si mi-e frica uneori de viitor. Am totusi si momente in care sper ca totul sa fie bine sa fiu fericita alaturi de toti cei dragi sufletului meu pana intr un timp indepartat… cat mai indepartat….

Toamna gri peste lume, toamna in care m-am nascut si pe care o iubesc poate doar pt momentele acestea in care simti ca te doboara cerul si natura, in care vrei sa simti si sa scrii, in care vrei sa fii singur si sa gandesti la tot la o totalitate a lumii la un axis mundi care sa uneasca universuri spatii si constiinte. Spun asta pentru ca prin ceea ce scriu aici mi-as dori sa influentez oameni si constiinte mi as dori ca involuntar informatiile sa ajunga la cei carora ma adresez aici, la prieteni rude oameni care mi demonstreaza in fiecare zi cat sunt de pragmatici sau de sensibili…oameni pe care poate nu i cunosc.

In ciuda incercarii mele de a scrie cat mai des si mai bine mai am inca oameni care mi spun ca ar trebui sa scriu atlfel ca felul asta prea metaforic si prea confesiv poate e depasit si nu socheaza, nu atrage si nu intereseata implicit. Am dimpotriva si oameni care mi spun ca am condei si ca trebuie neaparat sa scriu ca sa nu se piarda talantul. Eu continui incapatanandu ma si incercand sa ma si perfectionez dar nu stiu in ce masura reusesc… Vom trai si vom vedea ce se va intampla cu toate aceste randuri… cu toate gandurile si momentele in care mi am stors picaturi din mine in hartia asta virtuala…pe care scriu dintr o necesitate pragmatica, pentru ca e mai putin evident si mai usor de scris in tren pe calculator decat intr o agenda, desi cred ca mai veridica e o agenda in care vezi scrisul persoanei.

Aproape ajung la Dolhasca, aproape ploua, aproape ma doare capul si ma simt ametita de atata spleen…

Trebuie sa inchei aici… E toamna … si e cam frig in suflet… vino si ma invaluie in iubire…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s