Beatitudine…. si emotie adusa pana la extreme…

„O corabie invinge mai usor valurile, daca poarta o greutate. Asa si viata. Greutatile ce le purtam ne fac mai sigura lupta impotriva valurilor intamplarii.” Lucian Blaga

Asta era gandul meu zilele trecute cand imi era greu… imi era greu sa fac ceea ce imi facea placere… imi era greu sa demostrez cine sunt… si poate ca pana la urma am demonstrat si am pornit pe drumul meu…

Imi permit sa asez aici cu ghilimele discursul din emisiunea Arta Spectacolului ,Radio Iasi, de aseara, miercuri 16 ianuarie 2008 al doamnei Mariana Stefan Antohi, realizatoarea si prezentatoarea acestei emisiuni… Si acest lucru pentru a contura mai bine relatia mea cu lumea si oamenii, felul in care reusesc sau nu sa le partund mintea si inima… Mi as fi dorit sa pot atasa intreaga emisiune dar pentru ca e prea voluminoasa o voi plasa doar in cuvinte scrise… Asadar:

miercuri, 16-ianuarie-2008 -ora 21:10- Radio Iasi

Arta spectacolului- o emisiune realizata si prezentata de Mariana Stefan Antohi

Bun regasit prieteni din partea redactiei culturale si a emisiunii… Arta spectacolului.

Mariana Stefan Antohi va intampina prieteni cu cele mai bune intentii si de aceasta data, cu atat mai mult cu cat zilele din urma ne-au lasat, la modul cat se poate de real, un gust amar si confirmarea impresiei generale ca suntem pe cale sa modificam iremediabil zicala carteziana “Cogito ergo sum” –Gandesc deci exist, in < >. Si nu ma refer nicidecum la peisajul social ci adaog, aceasta neplacuta senzatie si in legatura cu zonele de atitutinde culturala romaneasca. Sa ma explic. A fost 15-ianuarie, au fost zilele Eminescu. De-a lungul si de-a latul tarii, scolile… nu uita, redactiile… nu uita… Cum ar putea-o face ? Doamne fereste. Scriitorii nici atat. Intelectualitatea deci nu uita. Dar vine mass-media in special cea cu sticla, si demonstreaza prin emisiuni incropite prin doua telefoane si un refuz, si prin „vox populi” vanate evident, ca lumea nu stie ce inseamna 15-ianuarie, in calendarul culturii romanesti fireste. Vine si demonstreaza ca acel om neingrijit de pe strada nu stie sa ingane macar 2 versuri, desi 2 din 3 interlocutori chiar stiau. Vine reporterul nascut cu nu inainte, si zice, dupa ce, mai toate cadrele ii vorbeau explicit despre memoria colectiva in care poetul national exista, si adauga el final si irevocabil ca lumea nu stie nimic. Si asta pentru ce? Pentru ca scandalul si scandalosul fac o lege sufocanta in media vizuala mai ales. Dar noi suntem la Radio Iasi, la emisiunea Arta Spectacolului si iata ca lumea ne ofera inca un spectacol jenant acela al emisiunilor 100% rau intentionate, concepute pe principiul rauvoitor ca mass media nu face educatie. Si chiar daca acel procent 100% la care a fost invitat un poet clasic in viata sa vorbeasca despre referintele esentiale ale culturii inclusiv despre Eminescu chiar daca acel procent de 100% a facut scandal pe o tema blasfemica, noi ne-am mentinut reperele culturale romanesti la locul lor. Ce se intampla insa cu aceia care isi insusesc metoda? Ce se intampla cu tinerii care il vad si pe Eminescu bagatelizat intr-o dusmanie greu de inteles, si intr-o bascalie de mahala este foarte clar. Cand Dumnezeu nu exista totul este permis. Altfel spus, cand un popor nu are o cultura de calitate acesta exista un pic mai putin. Este gustul lasat de 15-ianuarie-2008, si acesta este si un scurt editorial la spectacolul lumii.

Arta Spectacolului, o revista culturala la Radio Iasi, care cuprinde, si alte pagini sonore.

Cred ca nu ne vom indeparta prea mult prieteni pentru ca a existat si un alt gen de spectacol zilele aceastea. O forma tipica de stand up comedy. Cu cum avem instrumentarul la indemana sa pastram motivul zilelor Eminescu si sa intelegem sa citim fenomenul care s-a ivit in cale. Ascultati nu numai un fragment dintr-o astfel de repzentatie sui generis, ci mai intai, aproape scolareste, o definitie si un raspuns la intrebarea ce este stand up comedy? Domnisoara regizoare Narcisa Sarboiu a asezat pe scena asemenea spectacole de stand up comedy, dar genul prolifereaza in social, atat din pasiunea oamenilor de a fi vedete, pasiune pentru aplauze si succes dar si mai ales, din nevoia de a spune repede adevaruri care trebuie spuse.

Un astfel de spectacol fermecator intr-o prima instanta, profund, operant intr-o a doua instanta, ne-a oferit scriitorul Mircea Dinescu, la Botosani in cadrul zilelor Mihai Eminescu. Mai adineaori regizoarea il amintea pe Ion Creanga la Junimea.Iata-l pe Mircea Dinescu, laureat al Premiului National de Poezie pentru Opera Omnia in ianuarie 2008, acesta spectacol 100%.

Mircea Dinescu, distins cu Premiul National de Poezie pentru Opera Omnia de catre Primaria Botosani, in 13-ianuarie-2008. O secventa care demonstreaza ca spectacolul este astazi stapanul nostru al tuturor. Spectacol facut de cei chemati sa-l faca de o motivatie bine incarcata, pentru ca iata in acelasi context, ceea ce trebuia sa fie montare scenica, muzica si poezie la Botosani, a fost o secventa esuata. E greu astazi sa aduci la urechea ascultatorului vers eminescian.De ce oare? De ce nu putem face din poezia cea mai adevarat o intalnire a mintii cu sensibilitatea? Asa cum faceau cei de la Mondial odinioara unind muzica si versul eminescian.

Ion Caramitru, actor de referinta in domeniul versului eminescian. O adevarata disciplina de studiu.

Si daca veti spune ca o astfel de receptare tine de varsta, de experienta sau chiar de un anume fel de rutina culturala, daca imi permiteti alaturarea acestor cuvinte, va voi contrazice si cu notatiile Elenei Raicu, de 20 de ani, care intrigata de multe, s-a investigat pe sine in cele din urma. Mai putem asculta vers eminescian? Daca da, de ce da? Daca nu, de ce nu? Tipic romanesc.

La Arta spectacolului, Elena Raicu, un debut la Radio Iasi.

O studenta, are 20 de ani, si citeste Eminescu.Invata Eminescu si poate sigur de altfel nu-l intelege in totalitate. Dar il recepteaza cu respect si cu iubire.O sansa poeziei sa intre in viata sa, sa-i infrumuseteze sufletul si sa i-l infioare.Sa primeasca totodata intrebari esentiale si de ce nu poate sa si raspunda.Nu sa refuze violent.Nu sa ia poezia in bascalia ucigatoare pentru orice bucuria curata. Aici este de altfel prieteni cheia. In atitudine. Rasului rau nu-i rezista nici o icoana. Dar si credinta a disparut din sufletul celui care ranjeste. Fie ca ne credeti sau nu, noi va vom mai spune odata ca Eminescu exista, in masura in care noi il iubim.

Ati ascultat o emisiune Arta spectacolului realizata de Mariana Stefan Antohi, astazi 16 ianuarie 2008.

Pe curand dragi prieteni.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s