Ateneul Tatarasi

Ateneul Tatarasi

Cainii de Dumitru Crudu – Premiera

Duminica, 13-ianuarie-2008, nu a fost o zi cu ghinion pentru autorul piesei Cainii, Dumitru Crudu care a avut parte de o echipa regizorala si teatrala care a inteles profunzimea pisei Cainii si a stiut cum sa o prezinte publicului astfel incat sa nu socheze printr-un exces de violenta verbala sau fizica sau sa plictiseasca prin prea multa seriozitate. Totul a fost echilibrat iar fiecare detaliu regizoral urmarit cu atentie.

Piesa lui Dumitru Crudu, Cainii a fost regizata de Bogdan Ulmu, asistenta de regie si ilustratia muzicala au fost asigurate de catre Gigi Sfaiter si coregrafia de catre Dana Coseru. In distributie au fost: Gigi Sfaiter, Emanuel Florentin, Cristian Gheorghiu, Vlad Baba, Alina Mandru, Erica Moldovan, Ramona Parpalita si Alisa Muntean.

Chiar daca atat regizorul cat si actorii au fost la inceput reticenti la ideea unei piese cu o intriga aparent banala si o tema ce parea a avea mai mult specific autohton in materie de fotbal si comportamente adiacente decat profunzime, premiera a fost un success si acest lucru s-a datorat viziunii regizorale deosebite si talentului actorilor.

Iata ce afirma regizorul Bogdan Ulmu inaintea premierei:”… Cainii, de Dumitru Crudu. Evident, m-am panicat si de data aceasta, intrucat nu stiam daca tematica piesei are si profunzime sau doar pitoresc. Ma gandeam, dupa prima lectura, ca nu va fi usor sa faci un spectacol tensionat cu doar doi interpreti principali, doi suporteri dinamovisti, care trec prin chinurile iadului terestru, mingicar, in contact cu micorbistii ros/ albastri. Cata fantezie regizorala ti-ar trebui, ca sa tii treaza atentia publicului frigid in fata fotbalului si cata tensiune subterana trebuie sa descoperi in piesa, ca sa fii, la premiera, cu constiinta (de creator) impacata ?Dar dupa o a doua lectura, am realizat, intr-o strafulgerare livresca, de comparatist exaltat, ca Tatal din textul lui Crudu face parte din familia lui… Berenger ! A celor care nu capituleaza ! A victimelor idealurilor neintelese – atata tot ca eroul lui Ionesco refuza sa se rinocerizeze, iar cel al dramaturgului basarabean, sa se transforme-n… suporter stelist. Chestie de calitate a idealului, daca vreti!”

In ciuda subiectului aparent banal, publicul a venit in numar mare si a vibrat alaturi de protagonisti, chiar daca nu era in totalitate un public microbist.

Cred ca tocmai acest aspect e plusul care ridica valoarea piesei si anume felul in care regizorul a reusit sa citeasca printre randuri mesajul ei profund, acela ca suferinta pentru idealurile marunte, suferinta pentru pierderea unui meci de fotbal poate fi atat de usor pusa pe acelasi plan cu esecul conjugal sau cu cel patern, de catre unii oameni pentru care ierarhia valorilor arata cu totul altfel.

Iata ce spune regizorul despre acest lucru: „Spectacolul de la Ateneu, vorbeste despre idealurile marunte: suferinte provocate de pierderea unui meci puse pe acelasi plan cu esecul conjugal sau cel patern. Actorii fac un tur de forta neiesind din scena timp de o ora jumatate iar pe langa microbisti speram ca si iubitorii traditionali ai teatrului vor gasi satisfactii de o cu totul alta natura.”

Cu siguranta ca publicul a gasit si satisfactii mai presus de cele legate de apartenenta la o galerie sau alta. Asadar a face o drama din pierderea unui meci de fotbal nu e la fel de important ca pierderea propriului fiu sau a propriei sotii, pe care paradoxal sau nu ai cucerit-o tot in acelasi context, ridicol al lumii agitate de microbul fotbalului sau fiu pe care l-ai canalizat doar pe o singur drum in viata, pastrarea traditiei de dinamovist in familie si nu l-ai ajutat sa-si construiasca o cariera sau macar sa se faca remarcat prin alte calitati.

Poate ca idealurile acestea marunte isi au si ele rostul lor, poate ca pentru noi oamenii totul e relativ si fiecare percepe importanta sau lipsa de importanta a unui scop in felul lui, insa a nu mai avea limite, e un semn de intrebare. Despre limitele in fotbal vorbeste si directorul Ateneului Tatarasi Benoit Vitse: „Toti suntem microbisti, dar avem si limite. Sau n-avem nici un fel de limita? Asta e intrebarea.”

Aici e tocmai ironia spectacolului. Regizorul a isistat ca actorii sa intre perfect in rolurile deloc rupte de realitatea romaneasca si sa poata astfel contura comicul din viata reala nu doar comicul de pe scena. Exista cateva elemente care vorbesc mai mult decat clar despre aceste probleme de comportament sau de viziune asupra vietii. Violenta verbala e deja depasirea unei limite; plasarea problemelor de familie legate de sotie sau copil pe acelasi plan cu cele legate de pierderea unui meci de fotbal e de asemenea o eroare sau o lipsa de proportii; fiul mosteneste aceleasi complexe ale tatalui ( care in tinerete era mandru ca in blocul lor erau numai dinamovisti);fiului nu-i e permis sa discearna singur intre bine si rau, intre calitativ si necalitativ, intre o echipa sau alta sau nici una; el pune probleme existentiale, acuza frustrari toate in legatura directa cu faptul ca a facut sau nu parte dintr-o tabara microbista sau alta; majoretele care se pare ca nu au pic de substanta sau cultura sunt doar avide dupa banii unui anumit finantator, lipsit si el la randu-i de caracter, sunt si ele modele gresite; asadar totul e cantitativ si nimic nu mai e calitativ pentru ca majoretele se umilesc aruncandu-se pe jos sa stranga banii aruncati de seful lor pierzandu-si astfel orice farama de demnitate ce ar fi putut sa o aiba; tanarul sot care se mandreste cu faptul ca sotia lui e si ea dinamovista, ca a cucerit-o intr-un mod deosebit pentru el, ridicol pentru altii, si anume a cerut-o de sotie la un meci de fotbal si la nunta lor au fost prezenti doar suporteri dinamovisti care scandau cu mare pasiune versurile echipei favorite, e si acest un aspect o ironie felului in care totul se reduce la o singura calitate aceea de a apartine sau nu unei tabere microbiste.

Totul se banalizeaza si se desensibilizeaza desi aparent toata lumea sufera in felul ei… Relatiile de iubire sot-sotie,tata-fiu de rup foarte usor datorita unor motive de acest gen si totul e o lupta pentru un ideal marunt pana la urma, ideal pe care regizorul il compara ironic sau nu drama eroului lui Ionesco care refuza sa se rinocerize cu orice pret. Ironia lui Bogdan Ulmu ar veni tocmai din ultima sa precizare: „Chestie de calitate a idealului!”

Spectacolul in sine e savuros tocmai prin urmarirea pas cu pas a detaliilor care sa arate lipsa de normalitate in comportamentul unor oameni care pur si simplu au un sistem de valori diferit de ceilalti nu sunt capabili sa renunte la idealul lor fie el reprezentat si de castigarea unui meci de fotbal.

O piesa controversata, cu dubla interpretare fie comico-tragica, fie comico-ironica, fie purtatoare de intelesuri profunde, fie pur si simplu o comedie inspirata de realitatea zilelor noastre.

In ambele tuse, imaginea a placut majoritatii publicului si asa cum a afirmat si directorul teatrului s-a putut astfel discuta” relaxat si destept” despre sportul nostru preferat, astfel impacadu-se tabara intelectualilor cu cea a sportivilor, cu totii participand la aceeasi piesa de teatru, pentru ca bariera scenei a fost depasita de multe ori prin coborarea in sala a actorilor ceea ce e un aspect de modernitate benefic, pentru ca pune publicul intr-o tensiune mai puternica.

Important e asadar ca publicul a plecat acasa cu zambetul pe buze si de ce nu, cu antiexemple familiale, conjugale sau comportamentale.

In asteptarea unei noi piese, Elena Raicu isi cere scuze pentru faptul ca nu apartine nici unei tabere microbiste si pentru faptul ca poate a vazut totul din alt unghi decat cel al majoritatii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s