adiere de doruri… un copil pierdut in lumea adultilor…

2 iunie-2008-luni-9,17 AM.-Dolhasca,Iasi, accelerat Timisoara Iasi

Cum trecem atat de repede peste momentele in care ne napadesc amintirile si simtim lucruri care mai de care mai profunde? De ce ne robeste timpul? Oare nu putem sa ne oprim nici o clipa din goana aceasta nebuna? Oare spre ce ne intreptam fara sa ne gandim la noi, la sufletele si la bucuriile astea marunte care poate ca ar trebui traite la o altfel de intensitate, poate ar trebui incadrate cumva in eternitate? Intrebari la care fiecare raspunde sau nu in functie de viata si prioritatile sale. Dar totusi facem lista de prioritati in functie de ce ne dorim cu adevarat? Sau ne lasam dusi de valul vietii cotidiene si nu mai avem timp de noi. Facem totul pentru ca asa trebuie si pentru altii. Poate ca asa de dat sa fie, poate ca gresim si ne irosim clipele, poate ar trebui sa ne oprim mai des sa vorbim cu vantul, cu soarele si cu Dumnezeu. Mi-e dor de lucrurile profunde ale vietii si sunt plictisita de maruntisurile cotidiene pe care trebuie sa le fac intr-un timp atat de scurt uneori. Sunt obosita de alergatura asta intre o casa adevarata si una de imprumut, intre un destin si un altul, intre o serie de vise si alta, intre impliniri si dezamagiri. Inainte scriam despre lucruri frumoase si luminoase, despre strangeri de inima in fata unui om deosebit, despre dorinta de implini misiuni onorante si despre dorinta de trai clipa.

Am avut si momente de dezamagire in timpul asta de cand nu m-am mai confesat tie, draga hartie virtuala. Am simtit si dificultate in a-mi face treaba la radio, insa nimic nu se compara cu senzatia de gol pe care o am acum, cand vestile pe care le-am primit saptamana trecuta m-au dat peste cap efectiv. Emisiunea A. s. a fost preluata de catre o alta doamna sau domnisoara, necunoscuta, neexperimentata din cate am observat si fara vibratia pe care o avea doamna M. Am vorbit cu ea la telefon joi si mi-a explicat ca din cauza unor probleme de sanatate nu mai poate continua realizarea acestei emisiuni. Nu stiu cat de grave sunt problemele ei de sanatate, nu stiu ce alte motive se ascund in spatele acestei intamplari nefericite si mi-e dor de ea , de colaborarea frumoasa pe care am avut-o si de locurile unde ma trimitea de fiecare data cand se ivea un eveniment deosebit in Iasi. M-am legat de ea atat de tare incat nu stiu cum o sa rezist sa nu o vad in fiecare saptamana sa nu-mi mai povesteasca diferite lucruri interesante despre diferiti oameni speciali cu care intram sau nu in contact, mi-e dor de tot, mi-e dor de ideea de a fi colaborator la radio si de a merge acolo. Era poate o vanitate, era poate o dorinta exagerata de a face altceva sau de a ma face auzita pe undele radio. Nu stiu ce era. Stiu doar ca azi simt un mare gol si o mare lipsa, o lipsa de ceva necunoscut si frumos care nu ma mai lumineaza acum. Nu e cred timp sa scriu despre tot ce simt in momentele astea si asta pentru ca sunt prea multe sentimente care m-au strabatut prin inimioara si ma mai strabat inca. Sper din tot sufletul sa termin cu bine toate examenele sa ma apuc de licenta cu bine, sa am o vara buna, nu stiu in ce conditii, nu stiu daca si cu radio iasi in viata mea, dar cu siguranta as vrea sa ma intalnesc imediat dupa ce termin cu examenele cu doamna M. la o cafea undeva, unde o fi, si sa incheiem relatia aceasta aparent lipsita de semnificatie cu bine cu multa recunostinta si cu promisiunea ca vom pastra legatura. Vreau sa o vad, sa o aud spunandu-mi despre ce e vorba cu adevarat si sa simt ca totul e in regula.

Nu pot suporta ca toti oamenii deosebiti din viata mea pleaca de langa mine atat de repede. Din acest motiv imi dorec o lamurire poate mai mult fortata decat dorita a destinului, care sa mi aline sufletul.

Inchei aici firul gandurilor si sper sa mai continui intr-un oarecare ragaz luminos, de dimineata sau seara.

Doamne ajuta!

16 iunie, 2008

O noua colaborare cu radio iasi, noi conversatii telefonice cu doamna M si noi sperante. Sper ca Dumnezeu sa ma vegheze in continuare si lucrurile sa continue spre bine. Doamne ajuta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s