A murit Vanda Condurache

Dumnezeu sa o ierte!

Ieri dimineata am aflat de la o colega din camin de aceasta tragedie. In primele clipe am reactionat firesc cu putin regret fata de moartea unui om aparent necunoscut mie. Insa dupa ce am vazut la TVR Iasi un emotionant reportaj despre ea si despre ceea ce a reprezentat activitatea ei pentru Iasi si pentru noi toti, am regretat profund disparitia ei. Si am facut acest lucru poate si pentru ca in ultima vreme am aflat prea multe vesti nu tocmai placute si anume, moartea lui Octavian Paler, scriitor deosebit pe care nu l-am citit decat in ipostaza cartii Eul detestabil insa nu credeam ca va muri vreodata tocmai pentru faptul ca era mult prea vital in ceea ce facea. Mi-am dat seama din reportajul de la Tvr Iasi ca Vanda Condurache era o fiinta plina de viata si pasionata de ceea ce facea atat in cadrul meseriei de jurnalist cat si in cadrul meseriei de profesor pentru ca se stie ca daca iubesti un anumit domeniu nu poti sa nu oferi si celorlati din lumina ta: „Cei ce aduc o raza de soare in viata altora nu pot tine soarele departe de ei insisi.”

Asadar acest tragic eveniment m-a rascolit sufleteste treptat din momentul in care am aflat vestea si pana in acest moment cand orice imi aminteste de moartea aceasta neasteptata. Durerea studentilor ei de la jurnalism m-a impresionat de asemenea prin faptul ca pe scarile Universitatii Alexandru Ioan Cuza au fost puse de ieri dupa-amiaza o sumedenie de flori si lumanari aprinse in memoria ei. A urmat apoi parca intr-o gradatie ascendenta spre o durere nemarginita un cer din ce in ce mai intunecat si o ploaie care m-a determinat sa scriu cateva randuri despre ceea ce s-a petrecut ieri in viata Iasului si in viata mea… pentru ca vrand nevrand m-am implicat cu sufletul si am trait momente de tristete intrebandu-ma asa cum comenta altcineva referitor la aceasta tragedie ce este viata? sau ce este moartea?… sau de ce tocmai oameni care lasa ceva in urma lor se duc atat de repede in ceruri?…

Totusi ramanem cu speranta ca spritul dainuie… spiritul cel care lasa ceva in urma lui pe pamant… Scriam aseara asadar dupa acea ploaie semnificativa pentru mine: Totusi Iasul cu tot ce are el mai frumos cu toate clipele lui de viata e incantator chiar si acum cand il simt dupa o ploaie puternica care… poate a stins luminile de pe treptele Universitatii Alexandru Ioan Cuza, lumini pentru Vanda Condurache… Lumini cu siguranta reaprinse de studentii grijulii ce le vegheau… ploaie care a spalat praful unei zile grele… care a dus in strafundurile universului bucuriile si tristetile iesenilor…o ploaie care a plans dupa oameni mari ce s-au pierdut zilele aceastea… Vanda Condurache si Octavin Paler…

O ploaie in luna lui mai… intr-un Iasi trist si vesel… intr-un Iasi care in ciuda faptului ca-si ingroapa mortii sau veacurile… are puterea si maretia de a pastra AMINTIRI prin tot ce este si ce va fi… Iasul care pastreaza peste timp sub aceeasi bolta cereasca, o sumedenie de clipe trecatoare si vesnice ce amintesc de cei care au reusit sa lase ceva in urma lor… Copoul care te duce cu gandul la Eminescu… Teatrul Vasile Alecsandri care-ti aminteste de Bardul de la Mircesti… Tvr Iasi… care exista in ciuda faptului ca oamenii vin si pleaca fie in alte locuri fie in ceruri… dar care au lasat „un semn, un gand, un drum frumos” in urma lor. Cerul… natura… stelele… ploaia…fantanile arteziene… curcubeul… tablourile din parcul Teatrului National…Mitropolia cu turlele ei pana la nori… Toate-ti amintesc ca exista Dumnezeu si-ti dau puterea de a nu ceda in fata necazurilor si a atator lucruri inexplicapile cu mintea… cum ar fi taina vietii si a mortii…

Si totusi viata merge mai departe si reusim sa vedem lumina in intuneric si reusim pentru ca stim ca exista iubire lumina Dumnezeu. Iubire care leaga oameni necunoscuti… Dumnezeu care ne ofera uneori prilejul de a reflecta asupra pretiozitatii clipei de viata… Dumnezeu pe care ne infuriem de multe ori in astfel de situatii pentru ca nu putem filtra rational drama mortii…

In timp ce scriu aici la Tvr Iasi se incearca o emisiune detasata de moartea unei persoane importante de acolo si ma emotioneaza de fiecare data reportajul despre Vanda Condurache.

Intrebari ar fi multe legate de aceasta intamplare nefericita… Insa realitatea nu mai poate fi modificata… Putem doar sa ne rugam ca Dumnezeu sa primeasca ruga si lacrimile celor care au iubit-o, admirat-o, cunoscut-o direct sau indirect pe cea care a fost Vanda Condurache… care cu siguranta va ramane in viata Iasului prin ceea ce a fost si prin ceea ce a facut…

Dumnezeu sa o odihneasca!

P.S.: Imi cer scuze pentru numeroasele cuvinte … insa am simtit nevoia sa particip intr-un fel la momentele de regret… pentru ca aseara voiam sa pun o floare si o lumanare pe scarile universitatii insa… ceva m-a oprit pentru ca nu am cunoscut-o direct nu am fost studenta ei…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s