4-noiembrie-2007-(12:57,PM)-duminica

In drum spre Iasi, iar si iar…Vreme mohorata, innorata si suflet dezamagit, obosit si trist… Sperante poate ca mai sunt dar putine si toate care se spulbera rand pe rand… Aseara s-a mai spulberat una, aseara s-a incheiat trist o zi care a inceput atat de frumos si de luminos…Aseara s-a prabusit o ultima speranta de a mai rezolva conflictul legat de apartamentul de la Iasi, de la locuinta unde trebuie sa stau pana la sfarsitul facultatii, pentru ca raman iar fara nimeni dornic sa locuiasca in conditiile pe care le ofer…( pe care le ofera proprietara de fapt…) Exista riscul ca din decembrie sa fiu data si eu afara din apartamentul atat de frumos si placut in care am locuit anul trecut cu A. si M., pentru ca A.nu-i mai convine pretul , pentru ca L. nu-I convine sa stea in locul ei si implicit nici A. nu-I mai convine sad ea singura pretul unei camere. Ieri vorbisem cu mami si gasisem o posibila solutie daca vor pleca toate fetele sa vina R., A. si A. ( colega A.de liceu cu care sta ea acum) sa stam toate patru si sa dam cate 100 de euro. Insa asa cum era de asteptat si asa cum mi-au facut si toata vara, ele au refuzat categoric spunand ca se simt f bine acolo unde sunt acum(respectiv R. in camin si A.intr-un apartament, unde da 100 de euro). Dezamagirea e cu atat mai mare cu cat am stat trei ani in camin la Petru… si am stat atat de bine, le-am ajutat, am fost pentru ele ca o mama, ca o sora mai mare, am fost cum s-ar zice o echipa, pe care speram sa o refac din momentul in care ele vor intra la facultate in Iasi. Era o dorinta se pare doar a mea… pentru ca ele fie gasind un motiv sau altul au refuzat cu stoicism orice propunere de a locui cu mine… Singura explicatie e ca le sunt incomoda…ca nu pot face tot ce si-ar dori in prezenta mea, sau ca poate toti anii aceia trei in care am stat in camin au fost neplacuti pentru ele doar prin simpla mea prezenta prin faptul ca eu spun lucrurilor pe nume, critic pe cei din jurul meu f aspru uneori si nu sunt buna decat atunci cand ajut de fiecare data cand mi se cere acest lucru. E frustrant sa stii ca nu insemni nimic pentru cei de langa tine, ca indifernet daca ii ajuti sau nu, daca ii iubesti sau ii urasti le esti indifferent. Nu e deloc explicabila situatia din punctul meu de vedere, pentru ca eu am alte criterii si judec dupa alte reguli… Mi se pare mult mai firesc si explicabil sa ma raneasca un necunoscut decat un om in care am investit atatia ani, cred in legaturile afective, cred in prietenie desi sunt de atatea ori dezamagita, cred in iubire desi nu am intalnit inca marea iubire, cred in frumusete desi vad in fiecare zi atata uratenie in jur, cred in Dumnezeu desi toti cei din jurul meu aproape ca il ignora, … cred in lumina desi cu fiecare clipa ce trece e din ce in ce mai intuneric in lume si in sufletele oamneilor…Cred in valori spirituale autentice si ma bucur de fiecare data cand le intalnesc, chiar daca in clipa ce vine mi-e rasturnata toata ierarhia valorilor de un om sau eveniment.

Chiar daca perioada ce vine ar trebui sa fie una plina de miracolul Sarbatorilor de Iarna e posibil sa fie una trista pentru ca pot ramane singura in apartamentul din Iasi, asta daca doamna C. va mai fi deacord cu atatea modificari in structura celor care vor locui aici.

Sper totusi ca odata cu inceputul lunii decembrie sa se produca un miracol si sa gasesc fetele cu care ma voi intelege pana la sfarsitul facultatii si cu care voi putea locui fara probleme.

In ciuda tuturor problemelor viata merge mai departe si are micile ei bucurii care te ajuta sa parcurgi drumul acesta dificil uneori cu mai multa speranta si putere…

Tot ce ne incorjoara frumos face parte din balsamul acesta pentru suflet, peisaje de toamna, oameni mici in maretia unui peisaj imens cu vai verzi , pastelate in culori deosebite care-ti umplu sufletul de bucurie, zambete, copii fericiti, culori vii, muzica buna, prieteni adevarati care te fac sa te simti in siguranta uneori.

Mai e putin si ajung in Iasi, in locul facultatii mele, in locul in care personalitatea mea se va definitiva pentru tot restul vietii poate, locul pe care nu l-am placut de la inceput insa dar pe care acum il iubesc si nu-mi pot imagina sa termin facultatea in alta parte decat aici. Mi-am facut prieteni, m-am implicat in atatea actiuni care-mi umplu sufletul de implinire si bucurie, locuiesc intr-un loc care-mi ofera tot confortul si linistea de care am nevoie si sunt fericita fragmentar macar…
Da Doamne ca toate incercarile peste care trebuie sa trec sa-mi fie spre folos si fortificare spirituala, si ai Doamne mila de linistea mea, pentru care lupt atat de mult…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s