03-noiembrie-2007-sambata

A trecut si ploaia cea rece si datatoare de ganduri gri… si a venit si soarele peste lume…peste viata mea…In drum spre casa, incerc sa notez cateva ganduri luminoase, ce-mi trec acum prin minte…nu mi prea reuseste poate, pentru ca sunt in compania unor vecini de compartiment nu f indiscreti sau neplacuti insa cu greu imi vin in minte cuvintele ce poate acum 2 min imi erau atat de clare… Dupa un entry pe blog zilele trecute, un entry destul de trist, despre ploaie sau sub influenta ploii, acum mi-am propus sa conturez lumina aceasta de astazi dim lume, natura, suflete, oameni… Inca de cand m-am trezit de dimineata mi-am dat seama ca respir aerul unei toamne superbe cu un soare placut care radia in frunzele ruginite de timp si de toamna…Am stiut ca ziua care a inceput nu va una urata ci una cu bucurii spirituale la tot pasul…si acest lucru pentru ca puterea soarelui e atat de mare incat orice parte a naturii radiaza de fericire, orice parte a naturii vibreaza poate cu ultimele puteri asteptand cu resemnarea unei naturi ce trece de secole prin aceleasi etape ale vietii si mortii, inghetul supremcare o face sa renasca mai luminoasa in primavara. E cred… inutil sa mai amintesc pledoaria mea pentru lumina dintotdeauna pentru ca ziua de astazi e tocmai un argument pentru acest lucru, exista o putere nebanuita care transforma totul orice… exista o putere care a transformat zilele ploioase si triste in ziua aceasta plina lumina si caldura materiala si spirituala implicit. Oameni, plante, constructii, radiaza sub influenta aceluiasi soare binefacator si datator de taina… Soare ce parca pregateste natura pentru iarna…

Cu siguranta acestea sunt frumusetile supreme pentru care traim, pentru care suferim, pentru care mergem mai departe…E greu poate de descris cat de frumos si original picteaza doamna toamna padurile copacii frunzele florile cat de gratios le poarta de aripi de vant prin tot spatiul…E si mai dificil de conturat imensitatea albastra a cerului ca strajuie tot acest miracol al naturii…

Sunt atat de fericita in aceste clipe in care trenul strabate cu repeziciune natura invaluita in misterul aurit al toamnei… Am vorbit la telefon cu mami meu si era si ea fericita, facusec cumparaturi si ma astepta… Sunt fericita ca pot admira asemenea frumuseti datatoare de lumina… Sunt putin neputincioasa sa le descriu asa cum ar trebui poate…L

E atat de frumos sa analizezi lumea ce te inconjoara, e atat de frumos sa vezi oameni care-ti amintesc de alti oameni, e atat de inaltator sa vezi culorile astea atat de numeroase si expressive ale padurii, copacilor, ierbii, pamantului…pe muzica atat de expresiva si plina de simtire a lui Tudor Gheorghe…Am in compartiment o doamna distinsa care seamana atat de bine cu Maria Ciobanu incat o privesc ca si cum ar fi sora ei… Nu e cu siguranta asa pentru ca merge la Suceava si impleteste ceva destul de deosebit… o esarfa cred cu model original… Am o pasiune pentru oameni, ii analizez pe toti, ma intristez cand intalnesc oameni care nu-si merita numele si ma bucur enorm cand mai gasesc cate un om care radiaza de umanitate de spiritualitate, pentru ca pana la urma acest lucru ne deosebeste de animale…si ne individualizeaza in lume, marindu-ne si responsabilitatile legate de implinirea unei anumite meniri pe pamant. Nici acum nu stiu cu certitudine care e menirea mea pe pamant, insa cred ca e legata de arta, de simtire, de oameni, de natura si spiritualitate…Asadar si ceea ce fac acum, o legat de implinirea menirii mele…

Poate ca nu am o coerenta deosebita in ceea ce scriu insa imi doresc san u treaca viata pe langa mine si la final sa nu pot relata in detaliu ceea ce am trait cu intensitate maxima…In ciuda tuturor problemelor cu care m-am confruntat in ultima vreme, n-am incetat nici o clipa sa traiesc intens, sa simt si sa iubesc viata chiar daca am avut si momente de tristete in care am meditate la tot si la toate… Sper din tot sufletul ca dezamagirile pe care le traiesc sa fie compensate de asemenea momente de fericire poate nemanifestata direct…dar simtita si traita…intens…

Am ajuns si in Pascani… si peste cateva momente ajung acasa la Dolhasca… asadar incursiunea in ganduri… se cam incheie desi imi place atat de mult muzica pe care o ascult… si atmosfera de afara…

Sper sa mai reusesc sa mai scriu lucuri adanci despre mine si despre viata mea si a celorlati…

O zi frumoasa ca si pana acum… imi doresc mie !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s