Muzeul Literaturii Române Iaşi şi Societatea Culturală „Junimea’90” organizează duminică, 15 ianuarie 2012, începând cu ora 15.00, la Muzeul „Mihai Eminescu” (Parcul Copou), evenimentul cultural intitulat „Porni Luceafărul – 162 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu”.
Din program:
•    Colocviul „Eminescu, azi”. Participă: Nicolae CREŢU, Olga RUSU, Constantin PARASCAN, Ştefania HĂNESCU ŢUGUI, Monica BOŢOIU, elevi ai Liceului Teoretic „Alexandru Ioan Cuza”;
•    Vizionarea filmului „Eminescu, Creangă, Veronica“, realizat de Octav MINAR (1914);
•    Lansarea cărţii de poeme „Raze de lună“ (ediţie critică, Ed. Princeps Edit), de Veronica Micle. Prezintă Daniel CORBU;
•    „Eminescu şi Veronica – o poveste de iubire” – moment de muzică, dans şi poezie interpretat de Andrei CIOBANU şi Alexandra TABREA;
•    Recital extraordinar Valentin ALEXIU.
Coordonator program: Corina NEGURĂ

Astazi, 19.12.2011, la ora 20.00, in Cafeneaua ALUMNI din Corpul R al Universitatii Alexandru Ioan Cuza, fosta cladire Romtelecom, la etajul 5…

A devenit deja o traditie ca, in preajma Craciunului, prietenii TIMPULUI sa se intilneasca si sa asculte colinde interpretate de corul “TEMPUS” al Fundatiei Culturale Timpul.

Vor mai colinda:

Alexandra ANDREI
Andrei BAUER
Cosmin VAMAN

si altii…

Desigur, nu va lipsi vinul fiert cu aroma de scortisoara…

Ne vedem acolo?

UP CLOSE & PERSONAL cu Paul ARVA și Lucian DARIE

Ne-au provocat la generozitate. Ne-au promis momente in care sa ne simtim mai aproape de fiinta noastra launtrica si ne-au facut sa le “auzim zurgalaii inimii, cum ne cantau din argintii lor.”

In sala 502, Cafeneaua Alumni, la etajul 5 al fostei cladiri Romtelecom, actualul corp R al Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi Paul Arva si Lucian Darie au sustinut vreme de mai bine de doua ore un concert caritabil si ne-au invatat lectia daruirii. Ei au daruit timp, dragoste, sensibilitate si imagini dintr-o lume mai putin intoarsa pe dos. Noi… doar am cumparat, egoisti, aceasta frumusete nepretuita.

Contururile spatiului si timpului s-au estompat cu fiecare acord muzical, cu fiecare strangere de suflet, cu fiecare cuvant rostit magic de catre cei doi maestri al folk-ului.

Organizat de Fundatia Culturala TIMPUL si de CONVENTUS evenimentul de sambata, 12 noiembrie 2011, de la ora 19.30, a avut ca scop sustinerea centrului de zi al Asociatiei Gradinita “Sfantul Iosif” din Adjudeni care ofera un program after school unor copii cu o situatie materiala si sociala nu tocmai fericita. Aici ei beneficiaza de pranz, ajutor la teme si o gustare de dupa-amiaza. De cele mai multe ori aceasta este singura masa pe care o servesc intr-o zi. Costul unei mese pe zi pentru un copil este de 6 lei. Organizatorii au propus o donatie minima de 12 lei, pentru fiecare persoana participanta la eveniment insa oricine poate sustine cauza acestor copii prin donatii direct in contul Asociatiei Gradinita “Sfantul Iosif”, Adjudeni. Contul bancar este RO40RZBR0000060011771981 cu mentiunea “Pentru centrul de zi”.

Chiar daca evenimentul a trecut, chiar daca suma la care s-au ridicat donatiile celor prezenti a ajuns la peste 1300 de RON cei care au ramas cu o dara de lumina in urma concertului, cei care i-au ascultat macar o singura data pe Paul Arva si Lucian Darie cantand si “cautand soarele” sa ni-l daruiasca noua, celor care-i privim, pot hotara ca generozitatea nu are limita si pot face lumea mai buna cu un gest cald destinat unor suflete curate.

Doua voci minunate ale noastre, nu ale Romaniei, doua suflete care vibreaza de fiecare data pentru fiecare dintre noi, doi oameni minunati care cred cu tarie ca “nu conteaza daca mierea-i amara/ nu conteaza daca timpul ne duce/ nu conteaza daca anii ne pier” cata vreme exista dragoste.

Acestia au fost, in concertul de sambata, al TIMPULUI nostru, Paul Arva si Lucian Darie.

Alaturi de ei, poetul Adi Maftei a adaugat contururi de poezie si zambet nostalgic unei seri care nu a schimbat lumea dar, cu siguranta, nu a lasat-o indiferenta.

Multumiri tuturor, pentru lectia minunata de generozitate si frumusete pe care ne-ati oferit-o!

Libr

Conferinţele Humanitas îşi doresc să pună bazele unui dialog constructiv între specialiştii din diverse domenii ale culturii, ştiinţelor şi publicul larg. Fiecare întâlnire pleacă de la o prelegere tematică susţinută de invitatul nostru şi este urmată de o dezbatere publică în jurul subiectului propus.  Profesionalismul într-un anumit domeniu dublat, deschiderea către interdisciplinaritate, gândirea critică şi discursul argumentat sunt doar câteva din valorile pe care organizatorii isi doresc să le promoveze prin intermediul acestui proiect.

Conferința de vineri va avea ca subiect “Elogiu Magiștrilor” și va fi susținută de prof. univ. dr. Eugen Munteanu, directorul Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. Moderatorul întâlnirii este prof. Mirel Cană, coordonatorul şi iniţiatorul „Conferinţelor Humanitas”.

Eugen Munteanu (n. 1953) este absolvent al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, Facultatea de Litere, specializarea filologie clasică și filologie românească. A tradus numeroase cărți din latină, greacă, franceză și germană. Dintre acestea, amintim: Sfîntul Augustin, Confessiones/ Confesiuni (Ediţie bilingvă, traducere din limba latină, introducere şi note, Editura “Nemira”, Bucureşti, 2000, 687 p.), Thomas de Aquino, De ente et essentia/ Despre fiind şi esenţă (Ediţie bilingvă, traducere, introducere, note şi comentarii, Editura “Polirom”, Iaşi, 1998, 180 p.), precum și Istoria filozofiei limbajului, de Eugen Coșeriu (traducere din germană, prefață și indice, Editura Humanitas, 2011), carte care s-a lansat recent în Librăria Humanitas de pe strada Lăpușneanu. În prezent, Eugen Munteanu este profesor la Catedra de Limbă română și Lingvistică generală de la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Mirel Cană (n. 1957) este absolvent al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, Facultatea de Filologie, profesor de limba şi literatura română până în 1990, redactor la Editura Junimea (1990-1992), apoi muzeograf în cadrul Muzeului Literaturii Române. A publicat, sub pseudonimul Şerban Alexandru, romanele Zgomotul de fond (Editura Junimea, 1992), Omul e mort (Editura Eurocart, 1999; ediţia a II-a, Editura Junimea, 2001) şi primele două volume, Mallarmé şi Albedo, din tetralogia Benedict şi Maledict (Editura T, 2005). Diagnostic, povestea adevărată a unei experienţe-limită trăite de autorul însuşi, este, nu întâmplător, prima lui carte semnată cu numele real.

Pe 25 octombrie, la ora 17:30, în librăria Humanitas de pe Lăpușneanu, ne vom întîlni cu Ioana Pârvulescu și cu personajele cărții sale recent apărute: Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale.

Vor vorbi: Antonio Patraș, Bogdan Crețu, Lidia Bodea și Ioana Pârvulescu.

Actorii Daniel Busuioc, Octavian Jighirgiu și Dumitru-Marius Năstrușnicu ne vor ajuta să înțelegem mai bine presa de sfîrșit de secol 19, pe cea de astăzi și pe Caragiale.

Ioana Pârvulescu este conferențiar universitar la Facultatea de Litere din București, unde predă literatură română modernă, și a fost timp de 18 ani redactor la România literară. A inițiat și coordonat la editura Humanitas colecția „Cartea de pe noptieră”. Pasionată cititoare de documente de tip jurnal, memorii, scrisori și ziare din care reface lumi pierdute, a scris mai multe cărți de eseuri, reeditate de mai multe ori, între care Întoarcere în Bucureștiul interbelic (2003), În intimitatea secolului 19 (2005), Cartea întrebărilor (2010). Preocuparea autoarei pentru Caragiale s-a concretizat în două eseuri: În Țara Miticilor. De 7 ori Caragiale (2008) și Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale (2011). Romanul Viața începe vineri (2009) apare în 2011 și în traducere în suedeză.

Bogdan Cretu, O. Nimigean si Paul Mihalache vin cu Targ de arlechini la libraria Avant-Garde

Miercuri, 19 octombrie, de la ora 18.30, sunteti asteptati la libraria Avant-Garde (Str. Lapusneanu, nr. 16, Iasi) pentru o discutie despre romanul Targ de arlechini de Paul Mihalache, aparut la editura Tracus Arte in 2011. Alaturi de autor, sint invitati Bogdan Cretu si O. Nimigean.

Pentru a va convinge ca merita sa veniti, mai jos puteti citi trei pareri cu privire la romanul Targ de arlechini:

“Intre (in general) mimetici ai cinismului, mizerabilismului, freak-ului, Paul Mihalache se detaseaza prin ceea ce as numi euforia formarii. Ne propune, asadar, un neasteptat Bildungsroman care contrazice, cu naturalete, prospetime, ba chiar cu o unda de candoare care-i sade bine, imaginea tinerei generatii blazate si obtuz-pragmatice, reabilitind totodata paradisul (nu neaparat borgesian) al bibliotecii. [...] Pentru protagonistul romanului cartile, y compris cultura, nu numai ca mai inseamna ceva in vremuri ce cauta a ne convinge de inutilitatea lor, ci reprezinta sucul vital al propriei deveniri. Nu mai tin minte de cand (poate de la adolescentul miop al lui Mircea Eliade) n-am mai intalnit un asemenea infometat de lectura si cunoastere, precum studentul lui Paul Mihalache.” (O. Nimigean)

“Cu febrilitatea unui Kerouac roman sau a unui Celine traitor sub vremi, Paul Mihalache scotoceste prin oameni, iubite, locuri, carti, intamplari, crasme, accidente, filosofii, muzici, alte carti si poeme, dupa un drum numai al lui pe care sa ni-l arate si noua. Limba – variata, multipla si sugestiva, personajele – miriade creionate indemanatic sau portrete pregnante si inconfundabile, analizele si confesiunile – necrutatoare, lucide si imune la cliseu, naratiunile – cu priza contagioasa, cultura – bogata si pe viu asimilata, toate calitati la care insa unii carcotasi de serviciu tot vor spune, poate: deocamdata doar un tanar talentat printre altii. Si totusi deschideti cartea si veti vedea ca e o voce totodata unica si cameleonica, ce va va urmari cu siguranta”! (Chris Tanasescu)

“Dupa cum exista oameni perfect naturali in absolut orice context, tot astfel exista si prozatori – la fel de rari – care probeaza fraza de fraza naturaletea fara cauza aparenta, dar plina de efecte. Paul Mihalache e unul dintre acestia. Personajul lui, Radu, e firesc si atasant (cu tot cinismul lui erotic) si atunci cand poarta conversatii rutiniere prin camine si baruri, dar si cand gloseaza pe marginea gandirii holofrastice sau a argumentelor existentei lui Dumnezeu (tema de conversatie obligatorie, se intelege, pentru un student la Filosofia bucuresteana). Targ de arlechini e in egala masura, si deopotriva de convingator, atat o educatie sentimentala, cat si un portret al artistului la tinerete. Pentru mine, Paul Mihalache e o certitudine a prozei tinere.” (Radu Vancu)

Iata ce scria Dorin Spineanu la aparitia primei carti semnate Paul Mihalache:
“[...] Eu sunt convins ca Paul Mihalache va reusi. Are tot ce-i trebuieste: talent (poate prea mult!), lecturi, tenacitate si o stare febrila in care vrea sa dea lumii cat mai mult.“

Paul Mihalache este absolvent al facultatii de filosofie, Universitatea Bucuresti. In 2007 i-a aparut volumul de proza scurta Ceasuri tarzii, la editura Lumen din Iasi, pentru care a obtinut Premiul de debut al revistei Scrisul Romanesc; in 2008 i s-a decernat Premiul International Naji Naman pentru povestirea Charlie. Colaboreaza cu revistele Nord Literar, Acolada, Dacia Literara, Observator Cultural.

Parteneri media: InOras.ro, Cronica de Iasi, NewsIasi.ro, AltIasi.ro, OradeIasi.ro, CulturainIasi.ro, Flacara Iasului

Joi, 20 octombrie, la ora 18.00, la Librăria Humanitas de pe strada Lăpuşneanu (str. Banu, nr. 8, mezanin, Iaşi), va avea loc lansarea romanului Matei Brunulde Lucian Dan Teodorovici, recent apărut la Polirom, o amplă naraţiune despre victime şi torţionari, despre destin şi însingurare, despre societatea totalitară care domină individul şi îi supraveghează fiecare clipă a vieţii.

Prezintă: criticul de teatrul Oltiţa Cîntec şi scriitorul Dan Lungu.

Amfitrion: George Onofrei, redactor-şef al Suplimentului de cultură

Romanul Matei Brunul este recomandat de Librăriile Humanitas, Port.ro, Liternet.ro şi Teatrul Luceafărul din Iaşi.

Fragment din Matei Brunul: “Într-un spectacol de marionete, trebuie să avem în vedere două condiţii esenţiale. Prima: publicul nu are voie să vadă alte mişcări în afara celor impuse de joc, îndelung repetate de artistul care mînuieşte păpuşa. A doua: publicul nu are voie să audă alte voci în afara celor impuse de joc, îndelung repetate de artistul care dă glas păpuşii.”

Lucian Dan Teodorovici este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori din noua generaţie. Acesta a reprezentat de curînd România la Festivalul de literatură al Sardiniei (1-3 iulie 2011) şi a fost invitat la prestigioasele festivaluri de literatura de la Edinburgh (11-27 august 2011) si Mantova (7-11 septembrie 2011). Cărţile sale sînt traduse în italiană, engleză, germană, maghiară, spaniolă. Prozele sale au fost publicate în numeroase reviste şi antologii din România, Ungaria, Polonia, Croaţia, Franţa, Germania, Marea Britanie, S.U.A. etc. Cea mai recentă apariţie, în Best European Fiction 2011 (S.U.A.), a atras semnalări elogioase în publicaţii importante precum The New York Times sau The Guardian. Mai multe detalii, pe site-ul autorului: www.teodorovici.ro.

“«Sunt venit în Italia de aproximativ un an, sunt colaborator cultural al Asociaţiei “Come Una Marea” din Palermo şi “Ciprian Porumbescu” şi am reuşit să fac un Cerc de Arte Plastice la şcoala Medie Benedetto D”Aquisto, unde am şi atelierul. Acolo, alături de nişte copii minunaţi, de conducerea şcolii şi a asociaţiei care mereu mi-au fost alături dezvoltăm diferite proiecte», spune Alin.

Când a venit în septembrie 2010 în Palermo, a lăsat aproape totul în urmă: atelierul din Iaşi, clienţii pe care şi-i făcuse timp de trei ani. «Am venit cu gândul de a face tot ceea ce am făcut în ţară. Şi aici am avut mereu parte de oameni buni, oameni care vroiau să mă ajute şi au crezut în potenţialul meu şi în stilul pe care îl adopt în pictură. La început eram stresat, poate chiar agitat, deoarece mă gândeam mult la România, la ce am lăsat acolo şi nu ştiam ce se va întâmpla cu mine aici şi care va fi cursul vieţii. Într-un timp scurt am început să am diverse inspiraţii, gânduri şi o poftă nebună de a picta. M-am regăsit ca artist plastic şi sunt convins că voi reuşi să expun în diferite galerii, oraşe şi ţări.»

Pictura pe care o face Alin este o pictură particulară pe sticlă şi lemn, o pictură pe care el o încadrează în stilul Expresionism Abstract şi Simbolism modern.

«Am expus în două galerii din Palermo unde picturile mele au fost vândute foarte repede, apoi mi s-a organizat o expozitie la o casă privată din Adaora Palermo, unde au fost apreciate şi cumpărate. De pe data de 8 pe 16 iulie am avut o expoziţie personală în cadrul Concursului Internaţional de tenis feminin Snai Open Palermo.»

Pentru viitorul apropiat are ca proiecte participarea la Salonul artiştilor români de pretutindeni din Roma de pe 9 august, o expoziţie personală în octombrie la Palermo, în noiembrie la Milano, iar pentru martie anul viitor aşteaptă invitaţia unei galerii din Georgia, Atlanta.

“Ouroboros”

«Lucrările pe care le fac sunt lucrate din suflet, lucrări inspirate din muzică, poezie, univers, abstract, simboluri, cotidian», spune artistul, care ne descrie lucrarea “Ouroboros”

«Este o lucrare simbolistică modernă, pe lemn, 100x100cm. Inspiraţia pentru această lucrare e din documentare, din universul ce mă fascinează mereu; fiind un simbol conceput prin 1600 a.C. .regăsim şi spirala în această lucrare care reprezintă evoluţia; forma spiralei este cea mai complexă din univers. ”Ouroboros” reprezintă auto-reflexivitatea, re- creare de sine, eterna întoarcere, şi alte lucruri percepute ca cicluri care încep din nou de îndată ce pier. {arpele muşcându-şi coada (devorarea) acest lucru simbolizeaza Natura ciclică a Universului: crearea în afara a unei distrugeri continue şi a unei naşteri continue,Viaţă din Moarte.» Alin Agape ar vrea ca publicul să-l înţeleagă: «Sunt în căutarea unui critic, a unei persoane juste care mă poate înţelege, care îmi poate înţelege arta şi o poate explica publicului, eu nefiind un artist “în cuvinte”.»

Despre artă

«Cred că o opera de artă trebuie să transmită ceva, trebuie să bucure inima celui care o alege să o vadă zilnic, să-şi decoreze interiorul. Orice e făcut din inimă transmite mesaj, bucurii şi satisfacţie vizuală. Am căutat mereu ca abstractul din operele mele să nu fie un abstract greu de înţeles, un abstract exagerat şi fără mesaj. O pictură trebuie să fie ca o poezie, ca un cântec ce-ţi alintă inima, îţi schimbă starea şi te poate sensibiliza. Arta contemporană ne permite diferite realizări, concepţii, nu mai există un academism, e libertate în exprimare!

Pentru mine mereu vor exista unele reguli care trebuie respectate, există o geometrie în artă, o regulă a culorii. Aici se face diferenţa între cei ce au studiat Artele Frumoase şi restul artiştilor fără studii. Nu am nici o problemă cu cei care adoptă diferite concepţii şi manifestări noi. Fiecare ne avem locul şi ne respectam creativitatea indiferent de cum este exprimată ea! Mă bucur atunci când lucrarea mea este apreciată de un cunoscător, când este prezentată şi discutată de diverşi oameni care au asupra lor numai cuvinte de laudă şi încurajare, dar mă bucur la fel de mult când este apreciată şi de un necunoscător, de un simplu privitor. Mesajul meu ajunge între ei!

Mereu unde am expus am vândut. Auzeam oamenii cum îşi doreau să aibă lucrările mele, cum le priveau cu răbdare, le explorau privindu-le şi de multe ori sunt înţelese.»

Alin s-a înscris acum la un curs de restaurare, care să-i fie recunoscut de statul italian, el fiind atestat ca restaurator pe diploma de bacalaureat. «Mă voi axa mult pe acest domeniu deoarece sunt foarte multe lucrări, îmi place să dau din nou viaţă unui mobilier sau unui perete ce stă să dispară, să intre în paragină. La toamnă îmi voi lua atestatul după un examen apoi voi începe un serviciu care să-mi fie asemănator artei mele.»

Pentru moment, spune Alin, îi este destul de greu să trăiască doar din vânzarea tablourilor: «Fac diferite sacrificii, am oameni înţelegători lângă mine, familia şi prietena care mă susţin şi mă ajută. Nu îmi pot permite un serviciu deoarece nu aş mai avea timp să pictez şi nu aş vrea să-mi neglijez talentul şi dorinţa de creativitate pentru câteva sute de euro pe lună. Orice zi petrecută în atelier e un pas înainte şi o dezvoltare profesională în plus.»”

Crina Suceveanu in Gazeta Romaneasca