Tabara Internaţională “Dialog peste Prut”

O evadare în fiinţa cea adevărată, o reîntoarcere către strămoşi, o plimbare prin propria istorie, o rugăciune către pământul în care le-au trăit şi apoi le-au murit părinţii sau rudele, o perioadă de doar câteva zile în care au avut sentimentul că se află cu adevărat pe ţărâmul făgăduinţei, pe tărâmul în care limba română se vorbeşte mereu dar se simte uneori,  mai puţin. O lecţie de viaţă şi de românitate, pe care românii de aici şi de dincolo de Prut şi-au oferit-o cu cea mai mare dragoste. Toate acestea, sub genericul “Dialog peste Prut”.

Dolhasca, Orhei şi Soroca în dialog

Tabăra Internaţională “Dialog peste Prut” organizată de Fundaţia de Caritate “Mila Creştină”, Primăria şi Centrul de Plasament “Sfântul Gheorghe” din Dolhasca, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, a dăruit elevilor şi studenţilor din Orhei şi Soroca, posibilitatea să cunoască istoria şi frumuseţea Bucovinei şi Moldovei. În cadrul taberei elevii, alături de profesorii lor, au participat la Sfinţirea Paraclisului Bisericii din Gulia, au vizitat Mănăstirea Probota, bijuteria de istorie şi spiritualitate a oraşului Dolhasca, dar şi mănăstirile din judeţul Suceava sau Neamţ. Joi 19 august, organizatorii i-au invitat pe elevii din Orhei şi Soroca să participe la o seară românească în care să cânte, să danseze sau să recite versuri în limba română. În program au  fost, de asemenea, reprezentanţi ai Casei de Cultură “Alexandru Arşinel” dar şi ai Grupului Şcolar “Oltea Doamna” din Dolhasca. Ultimul punct important pe harta turistică a acestui itinerar românesc pe drumurile Moldovei, a fost Bisoca, locul de unde a plecat, acum ceva timp, ideea acestei înfrăţiri peste “râul cu lacăt de apă” cum numea atât de frumos Prutul, Grigore Vieru. Şi aici, elevii au vizitat o serie de mănăstiri sau locuri pline de istorie şi dumnezeire şi au participat la Festivalul “Plaiuri Bisocene”. Acum, întorşi în Republica Moldova elevii şi profesorii lor vor reuşi probabil să ducă mai departe zestrea de spiritualitate românească pe care o poartă în fiinţa lor încă de când s-au născut, dar de existenţa căreia au aflat puţin mai târziu.

“Venind astăzi la dumneavoastră m-am convins încă o dată că suntem fraţi cu adevărat”

Cu lacrimile pe suflet şi în colţul ochilor, oameni mari sau oameni mici, au trăit cu intensitate maximă clipele din cadrul serii româneşti “Dialog peste Prut”. Fiecare a încercat să exprime cât mai bine sentimentele înălţătoare pe care le-au trăit aici în România. A fost ca şi cum, după mulţi ani de înstrăinare, un copil îşi vede mama. Ei au reîntâlnit, sub semnul prieteniei profunde, România, cu doar câteva crâmpeie din ce are ea mai valoros. Directoarea Gimnaziului Isacova din Codrii Orheiului, Tatiana Morozan a mărturisit la fel de emoţionată ca şi ceilalţi participanţi la această tabără, că generaţia domniei sale a învăţat  altă istorie, că părinţii şi cei mai gospodari oameni ai satelor lor au fost deportaţi în Siberia şi că din acest motiv modul în care comorile de spiritualitate au reuşit să se transmită din generaţie în generaţie a fost oarecum diferit. “Când ne-au făcut invitaţia să venim să vedem cum este şi la Dolhasca, în România, eu m-am gândit, oare chiar o să ajung în România? N-am crezut. Dar astăzi cred, pentru că sunt aici.” a mărturisit cu glasul slăbit de emoţie, doamna Tatiana Morozan. Tot ea a afirmat, cu certitudinea omului care vede minunea înfăptuindu-se în faţa lui, că “Venind astăzi la dumneavoastră m-am convins încă o dată că suntem fraţi cu adevărat.”

Aceleaşi adevăruri dureroase şi aceeaşi mare bucurie a reîntâlnirii cu pământul românesc le-a recunoscut şi doamna profesor Ana Bejan, ex-prefect de Soroca şi deputat mărturisind că “plânge Prutul între noi de mulţi ani, ne-a despărţit sârma ghimpată, am fost înstrăinaţi, ne-au spus că dumneavoastră sunteţi duşmanii noştri, am învăţat o istorie falsificată, am fost înstrăinaţi de neam, de limbă, de toate valorile spirituale şi acum nu putem decât să-i mulţumim lui Dumnezeu că am reuşit să venim aici. Moldova şi Bucovina sunt pline de istorie. Zilele acestea copii noştri au primit o adevarată lecţie de istorie, geografie, literatură şi cultură generală.”

Ambasadorii limbii române

Tineri extrem de talentaţi şi dascăli pe măsură, un spectacol intim şi plin de emoţie, o seară românească în urma căreia toţi cei implicaţi au primit din partea organizatorilor Diplome de Excelenţă şi titlul de Ambasador al Limbii Române. O onoare dar şi o responsabilitate pe termen lung, aceea de a promova şi păstra în continuare valorile neamului românesc şi limba română. Se pare că acest lucru se va întâmpla, tocmai datorită acestui dialog care s-a creat între românii de pe cele două maluri ale Prutului. Chiar una dintre studentele care au fost în această tabără internaţională a mărturisit în numele tuturor colegilor ei că “am vizitat, sincer să vă spun, cele mai frumoase locuri pământeşti care se leagă cu cele dumnezeieşti. Ne-am umplut sufletele de energie, căldură sufletească şi binecuvântare de la Dumnezeu, ceea ce ne va ajuta, pe viitor să fim mai buni, mai blânzi dar şi să nu uităm niciodată că suntem un neam, suntem cu toţii români. Vom reveni de fiecare dată cu mare drag în aceste locuri şi vă aşteptăm la Soroca la noi acasă, unde este şi casa dumneavoastră.” (Felicia Coşciug – studentă la Conservatorul din Chişinău, solistă de muzică populară)

În speranţa că aceşti copii, tineri sau oameni maturi nu vor uita niciodată unde le sunt rădăcinile şi vor duce mai departe această imensă moştenire de spiritualitate românească, aşteptăm următoarea ediţie a acestei tabere internaţionale, o ediţie care să confirme că dialogul continuă şi chiar, atrage noi participanţi.

Elena Raicu - articol publicat in cotidianul Crai Nou – Suceava

Lacrimi de inger la Biblioteca Bucovinei

“Nu putem şti

Cum se naşte o stea

Nici măcar cât de indepărtată este.

În schimb,

O vedem cum se stinge.”

Sergiu Florin Guşetu

Joi 18 februarie , la ceas de seară, Sala de Artă “Elena Greculesi”, a Bibliotecii Bucovinei “I.G.Sbiera” din Suceava, a găzduit lansarea volumului “Culegând lacrimi de înger”, semnat de Sergiu Florin Guşetu, din Dolhasca. Au fost prezenţi reprezentanţi ai Consiliului Judeţean Suceava, Prefecturii Suceava, autorităţilor publice locale, Primăriei Dolhasca, Grupului Şcolar “Oltea Doamna” dar şi rude, părinţi, prieteni şi colegi ai autorului. Cu toţii au fost martorii unei atmosfere în care emoţia şi bucuria debutului, au dat coordonatele principale după care s-a desfăşurat acestă întâlnire între prieteni şi oameni care iubesc frumosul, eveniment despre care Directorul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”, Gheorghe Gabriel Cărăbuş, a afirmat : “Mă bucur că la noi la bibliotecă, se reuşeşte organizarea unui eveniment având ca personaj central un autor din judeţ, care nu este stabilit în Suceava , respectiv Florin Guşetu, un tânăr pe care-l veţi descoperi citind această carte şi care nu se considera poet, ci doar la început de drum. Să sperăm că va fi unul cât mai lung şi cât mai fructuos, fapt pentru care îl felicităm.”

Ce înseamnă să culegi lacrimi de înger?

La această întrebare au încercat să răspundă toţi cei prezenţi la acest eveniment şi se pare că au reuşit. Înseamnă să înţelegi toată durerea universului, să trăieşti dincolo de cotidian, să ai acces la o altă dimensiune a existenţei, una mai mult decât spirituală, şi să reuşeşti să trezeşti în cei de după tine sentimentul memoriei şi al rădăcinilor. Înseamnă “să nu doreşti să dovedeşti nimic ci doar să-ţi radiografiezi sentimentele, să experimentezi regretul, fericirea, dar mai ales să încerci să arăti că putem fi deosebiţi în momentul în care alegem să ne sacrificăm nevoile personale doar ca să arătăm că ne pasă de cel de lângă noi”, după cum chiar tânărul de 20 de ani, Sergiu Florin Guşetu a amintit, atât de emoţionat, în discursul său. Înseamnă poate, „să demonstrezi că poezia este o imensă speranţă spre frumuseţea celuilalt, că poezia e o clipă unică în care lacrimile devin stalactite”, după cum, la fel de cuprinsă de vraja emoţiilor, a subliniat doamna profesoară de Limba şi Literatura Română, Milica Blaga, de la Grupul Şcolar „Oltea- Doamna” Dolhasca.

Atât de simplu pare să faci toate aceste lucruri şi atât de banal poate, sau poate mult prea metaforic, încât putem crede, cu toţii, că o astfel de atitudine, la un tânăr de doar 20 de ani, e total inadecvată, că viaţa cotidiană e mult prea complicată pentru astfel de preocupări însă după cum am observat cu toţii, astfel de oameni şi astfel de moduri de a trai în lume, există, iar evenimentul desfăşurat sub genericul „lacrimilor de înger” a demonstrat acest lucru.

Dezlănţuirea succesului sau „diamantele care sunt,/Lacrimile îngheţate/Ale îngerilor”

“Lacrimile îngerilor

Îngheaţă la apus

Şi devin stele căzătoare,

Lovindu-se de corola viselor.”

Sergiu Florin Guşetu

A început să scrie versuri de la 16 ani, a cochetat încă din copilărie cu povestea şi cu miracolul, a crezut că prinţesa îşi găseşte ursitul, că binele învinge şi că viaţa e un dar nepreţuit iar iubirea, încununarea ei. Într-o zi a simţit că succesul îi bate la uşă. Clipa aceea aparent neînsemnată a facut ca evenimentul de joi seară să devină momentul în care viaţa lui Sergiu Florin Guşetu a pornit sigur şi promiţător pe un alt drum, un drum frumos şi mistuitor, dar atât de plin de daruri. Acest aspect a fost subliniat şi de către doamna Primar Maria Cojocariu, reprezentatul autorităţii publice locale din Dolhasca: “În viaţa unui om, care tinde să ajungă mare, vor fi evenimente spunem neînsemnate, care vor dezlănţui succesul. Clipa de astăzi, evenimentul în sine, este unul dintre acele momente.“

Suntem tentaţi să ne preţuim valorile doar în anumite circumstanţe, probabil din teama de ridicol, din teama de a nu ne ştirbi imaginea neatinsă, cu faptul ca încurajăm ceva ce nu a trecut încă proba timpului. Este o problemă a umanităţii aceea de a ne ignora valorile, atâta timp cât sunt lângă noi, însă e bine să ne dăm jos masca de contemporani cu astfel de tineri, asemenea celui pentru care s-au adunat, joi seara, oameni de toate vârstele la Biblioteca Bucovinei “I.G.Sbiera”, şi să fim alături de tot ce credem că ne reprezintă peste timp, să fim conştienţi că ceea ce rămâne după noi e lucrul cel mai important, că oamenii în care investim, că lucrurile pe care ne punem amprenta într-un fel sau altul, direct sau indirect, ne poartă veşnic peste veacuri.

Încă un destin asumat

“Ceea ce văd

Sunt doar nimicuri,

Resturile unei zile morocănoase

Ce şi-a vărsat orele peste ceasul meu.”

Sergiu Florin Guşetu

Toţi cei prezenţi joi seară, la Lansarea de carte “Culegând lacrimi de înger” a tănărului Sergiu Florin Guşetu, au semnat pe acest destin, pe acest debut năvalnic, revoltat pe alocuri dar extrem de promiţător. Au învăţat cu toţii să nu mai treacă nepăsători pe lângă ORE, pe lângă FERICIRE chiar şi l-au citit pe cel din faţa lor în cele mai adânci pliuri ale sufletului. Chiar tânărul li s-a confesat cât mai firesc cu putinţă spunând: “Poezia încă o caut, şi ea mă caută pe mine, nu se ştie dacă suntem sortiţi unul pentru altul şi totuşi îi compun versuri dar nu o idolatrizez, pentru că ea nu se vrea a fi o zeiţă  pusă pe un piedestal învechit.”

O tonalitate pe cât de gravă pe atât de ludică, o lume în care albul şi negrul coexistă armonios, în care tristeţea nu e decât o cale către adevăratele lucruri importante şi în care miracolele există la fiecare pas, iar îngerii sunt printre noi. O lume care elogiază până la urmă viaţa şi frumuseţea, o lume care refuză urâtul şi care se revoltă în faţa lui, în cel mai vehement mod cu putinţă.

Sergiu Florin Guşetu crede ca „la fiecare vis pierdut în abis, o stea îşi poate pierde din strălucire dar nu şi din graţia cu ajutorul căreia ne luminează speranţele, încât zeii vor începe să ne urască când vor afla că nu de nemurire au ei nevoie, ci de simplu fapt de a fi muritor, de nu ne putea stăpâni în faţa iubirii nemărginite ce ne ţine în viaţă.”

O poezie aparent “a unuia simplu”, însă o poezie asumată, în esenţă, o poezie care se pare va schimba lumea pe palierul ei de influenţă, o poezie care lasă urme în suflete, o poezie scrisă cu sufletul şi din suflet. Această poezie a fost protagonista manifestării « Culegând lacrimi de înger », de la Biblioteca Bucovinei « I.G. Sbiera » din Suceava.

Elena Raicu