Suflet drag plecat intr-o stea,

La ceas tarziu, sa ma ierti daca-ti scriu. Secundele au trecut mult prea rapid si sufletul meu nu a suportat sa se exprime cu lacrimi si cuvinte la plecarea ta. Acum, incearca, in a 9 a zi, gandindu-se cu drag la TINE.

Timpul n-a mai avut rabdare cu tine. TU poate… ti-ai pierdut rabdarea. Cerul poate avea nevoie de lumina stelei tale. Dumnezeu avea nevoie de un contabil si de un suflet bun care sa-i numere firele de lumina din Imparatia Cereasca. Cine stie?

Poate ca traim intr-un basm. Desi finalul ne aduce lacrimi in ochi de fiecare data. Poate toate peripetiile vietii si ale mortii fac parte dintr-un bine gandit traseu initiatic pe parcursul caruia radem sau plangem alaturi de ai nostri si la finalul caruia ajungem acolo unde trebuie in LUMINA.

De cand am reusit sa ma detasez putin de locul natal, de cand am ajuns in Iasi, nu am incetat sa ma gandesc la tine si mi-am promis ca-ti voi scrie. Asta pentru ca nu am avut puterea sa te conduc pana la capat. Asta pentru ca viata si moartea sunt lucruri mult prea tainice poate pentru un suflet de 21 de ani. Asadar sper sa ma ierti ca nu am fost acolo fizic. Cu gandul am fost permanent, cu sufletul tremurand, cu lacrimi in ochi, cu un gol in stomac si cu rugaciuni pentru drumul tau lin catre lumina.

Amintirile doar te mai aduc viu in gandul meu. Sunt multe, frumoase si livresti chiar. Intotdeauna am stiut ca esti un om destept, un om liber, un om cu mintea deschisa si te-am admirat, te-am iubit si m-am simtit bine in prezenta ta. Acum plang. Daca mai era necesar sa si notez asta. Se spune ca lacrimile te ard. Se spune ca nu trebuie sa plangem dupa cei dragi insa frumusetea clipelor trecute te fac sa regreti ca acel om drag nu mai e fizic. Teama de necunoscut te determina sa suferi pentru el. Doar credinta intr-o forta suprema, buna te mai conving sa crezi in viata de dupa moarte si in bunatatea lui Dumnezeu. Si astfel lacrimile devin emotii calde care nu fac altceva decat sa dainuiasca iubirea dincolo de moarte. Stiu ca drum de intoarcere nu exista, decat cel al Invierii si al judecatii de apoi. Stiu ca finalitatea noastra a tuturor e asta si mai stiu ca tot ce facem pe pamant este pentru ca avem o misiune. Trebuie sa lasam o urma buna si luminoasa dupa noi. „ Deci nu uita, fii credincios, /Cu grija si cu teama, / Sa lasi in inimi luminos,/ Un semn, un gand, un drum frumos,/ Caci pentru toate, neindoios, / Odata vei da seama.” Sf. Ioan Hozevitul

Poate ca asta inseamna amintirea vesnica, drumul luminos, gandul, semnul frumos al trecerii noastre pe Pamant. Poate lacrimile tocmai asta atesta. Iubirea toate le sufera, iubirea plange. Doar ura poate rade la plecarea in stele a unui suflet. Si asta nu pentru ca acolo ar fi rau. Nu stim cum e, insa credem ca Dumnezeu e prea bun ca sa ne faca rau, desi… noi ii facem in fiecare zi rau cu netrebniciile noastra si neputintele noastre omenesti. Dar cine poate stie mai bine decat El asta? El care ne-a creat din tarana, in tarana a facut sa ne intoarcem si a suflat Duh Sfant din suflarea lui dumnezeiasca peste noi. El care pe toate le stie, pe toate le implineste si care este atoateiertator si atoateiubitor. Asta credea si Alice Voinescu, in pragul mortii, ca Dumnezeu e prea bun pentru a nu ne ierta. Si asta nu negand Iadul ci demonstrand iubirea lui Dumnezeu fata de oameni. Si asta nu dezvinovatind pacatosii, ci marind dragostea lui Dumnezeu fata de oameni. Viata e mult prea labirintica sa nu faci binele macar odata in drumul asta. Si Dumnezeu a spus ca nu-ti trebuie credinta decat atat cat un graute de mustar sa misti si muntii din loc. De ce nu am putea dainui in LUMINA si pentru binele marunt pe care l-am facut la un moment dat si care a facut pe altii fericiti pentru o clipa si pe noi asemenea?

Sunt sigura ca si pe tine te va ierta Bunul Dumnezeu. Sunt sigura ca ai lasat multe lucruri in urma ta. Sunt sigura ca ai iertat si ca ai iubit mult. Sunt sigura ca ai plecat impacat, privindu-ti pentru ultima oara sotia pe care ai iubit-o cred naprasnic si fiul care te mosteneste. Pe fiica poate ca ai iubit-o prea mult sa o chinui poate cu plecarea ta subita. Oricum, ea te-a iubit la fel de mult, poate mai mult. Iubirea nu se masoara in cuvinte ci in suflete care se topesc unul pentru altul si unul in altul.

Ultimul meu mesaj pentru tine a fost de ziua numelui tau, de Sfantul Gheorghe. De cate ori ma uit catre telefon incremenesc citindu-l si parca simtind in el finalul tau iminent. Imi permint sa-l transcriu: „La zi onomastica, gandurile noastre bune se indreapta catre tine: Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, sa-ti daruiasca sanatate, pace, rabdare, lumina in suflet si nadejde in Dumnezeu. Sa nu uiti ca esti iubit de toti cei dragi ai tai. Sa continui sa iubesti si sa incerci sa vezi partea buna a lucrurilor, intru fericirea aceea de o clipa. La multi ani! Cu drag, Elena si familia. Pup mare.” Putin mai tarziu, scriam pentru coroana pe care uram sa o duca rudele la inmormantarea ta: „ Ca la moara ne macina viata, nu iarta pe nimeni”, Cei dragi, de la Dolhasca.

In viata, nimic nu e intamplator. Moartea e pregatita atunci cand e scris. Destinul cred ca e destin, desi unii poate m-ar contrazice. Speranta moare ultima cu siguranta insa si cu totii am sperat ca nu se va termina asa si atat de repede. Nici tu nu ai vrut sa crezi sau sa stii ca mori. Insa atat a tinut nisipul din clepsidra vietii tale.

Ai avut timp destul sa traiesti o viata la cote maxime, sa iubesti, sa lasi in urma ta copii realizati, sa-ti faci o cariera in domeniul care te-a implinit, atat cat s-a putut la vremea respectiva, sa te adapetezi vremurilor actuale, sa te imprietenesti cu acest computer fara viata dar plin de taine si el, sa construiesti case, una dupa alta, una langa alta, sa continui ce au inceput ai tai parinti, sa nu-ti uiti radacinile si sa te faci placut. Nu e putin lucru. Si sunt inca putine lucrurile pe care le-am notat aici, acum. Numai tu si mai ales Dumnezeu stie ce si cat ai facut bun, si rau … pe lumea asta.

Desi intotdeauna ai afisat o detasare fata de Dumnezeu, de religie sau mai ales de biserica, de a practica credinta in care ai fost botezat, stiu sigur ca in interiorul tau, in camera ta cea mai ascunsa a sufletului te rugai lui Dumnezeu, credeai in ajutorul lui si stiai ca lumea aceasta e o minune creata de El. Simteam asta de fiecare data cand te intalneam sau cand vorbeam cu tine. Erai un om bun,un om cald si un om care transmitea sentimente sincere. Imi amintesc o sumedenie de lucruri cu privire la tine, la familiile noastre, la cat de mult m-ai iubit, la cum ma alintai, fiind cea mai mica nepoata a ta si sunt mandra ca am avut un altfel de unchi. Ultima data cand am vorbit la telefon te-am incurajat si ti-am prezentat situatia bolii tale atat cand am inteles-o de la o prietena medic. Ma aprobabi doar si la sfarsit mi-ai spus multumesc draguta sau papusa. Oricum m-a impresionat conversatia si am inchis fara replica. Pacat ca acum doar iti pot marturisi toate astea. Sunt sigura ca le percepi, sunt sigura ca ai simtit admiratia pe care ti-o purtam si iubirea. O sa pastrez ca pe un dar nepretuit acel urs panda, mic acum dar mare atunci, cand mi l-ai adus ambalat intr-o cutie mare alba cu mesaje dragute pe ea, semnata de voi. L-am purtat cu mine pana in clasa a 12 a in camin la liceu. In ultima vreme zacea uitat oarecum pe un dulap. A trebuit sa pleci in stele ca sa-l repretuiesc. Pastrez alaturi de mine oriunde si acea iconita cu acel mesaj de bafta la bacalaureat pe care ai semnat-o alaturi de tante Ana. Tu ai fost cel care in copilaria-mi mica m-ai poreclit „domnisoara parjoala” pentru ca , paradoxal mancam foarte multe parjoale. Tu, mi se pare ai adus niste nuieluse pentru ai mei, ca sa fiu cuminte. Eu le-am aruncat bineinteles cu prima ocazia ca sa scap de pedeapsa.:D Tot tu ma tachinai permament ca-mi dai bors cu urzici pentru ca nu-mi placeau zarzavaturile, asa cum nici acum nu-mi plac.

Si tot tu… mi-ai arat in anii mei de liceu daca nu chiar in facultate biblioteca ta si mi-ai recomandat o sumedenie de carti bune, Soghunul si multe alte carti pe care le-ai citit si pe care imi spuneai ca ar fi interesant sa le citesc. Bineinteles colectia ta cu cartile lui Jules Vernes m-a fascinat intotdeauna si nu am reusit inca o sa citesc…Promit ca o voi face odata, in amintirea ta si a copilariei mele alaturi de tine…

Toate imi sunt vii in amintire si daca ar fi sa scriu o carte despre asta poate ca as reusi. Poate ca ar trebuie sa profit de faptul ca toti ceilalti unchi ai mei sunt in viata si ar trebuie sa povestim despre trecut, despre bunici, despre pescuit cu peripetii pe malul Siretului si despre toate lucrurile frumoase sau urate care ni s-au intamplat.

Promit sa fac odata asta. Sper doar sa fiu sanatoasa si cat de cat fericita. Sper doar ca Dumnezeu sa-i mai tina aproape pe cei dragi care au mai ramas langa mine. Sper doar ca sufletul tau sa se aseze in cea mai luminoasa si mai frumoasa stea de pe cer. Sper sa o ajuti pe tante Ana si pe copii tai sa depaseasca aceasta despartire si sa-si continua viata pe care o mai au de trait frumos, lin si fericit daca se poate.

Viata si moartea merg impreuna. Invierea e nadejdea si puterea sufletelor bune, luminoase ramane cel mai de pret lucru.

Viata e un miracol si moartea incununarea ei.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

Cu drag,

Nepotica ta…Lenuta , alaturi de toti cei pe care i-ai iubit si ii iubesti, pentru ca iubirea e dincolo de toate.

„Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.”

Grigore Vieru

HRISTOS A INVIAT!

„Aceasta este ziua pe care a facut-o Dommnul,/Sa ne bucuram si sa ne veselim, intr-insa.”

Sa primim in suflete Lumina Sfanta, ca pe cel mai pretios dar al lui Dumnezeu.

Sa ne sfintim, sa ne iertam si sa ne iubim unii pe altii.

Sa invatam sa credem in taina mortii si a vietii care invinge.

Sa privim lumea cu alti ochi si sa fim fericiti.

Sarbatori binecuvantate!

Hristos a inviat!

Cu drag,

Elena Raicu

Entry for March 28, 2009

Ganduri culturale

***

O strada din Iasi, cladiri vechi, timp parca oprit in loc sau scurs mult prea repede, Cafeneaua Acaju. Acolo, cei de la Librariile Humanitas, in frunte cu domnisoara Madalina Ungurianu, au creat o seara literara rupta din intalnirile junimii daca vreti dar parca mult mai relaxata si mai putin riguroasa. Scaune joase, aproape de nivelul podelei, arome orientale, ceai cald, culori calde, lumina slaba si perdele lungi si vaporoase. Acolo s-au adunat oameni de toate varstele de la tineri elevi,studenti, profesori, critici literari, poeti, oameni care simt ceva pentru lucruile frumoase ale lumii si care le vor incadrate in eternitate. Criticul literar Bogdan Cretu alaturi de poetul Radu Andriescu, au incercat sa discute ludic, cu da si nu , pro si contra despre continutul acestei carti ( Povesti de dragoste la prima vedere) cu care au debutat serile literare. Au fost interventii frumoase si profunde din partea publicului, oameni care-si aminteau de ingerii cazuti, de Gabriel Garcia Marquez, de Matei Visniec cu ingerii lor oameni cu o singura aripa sau cu doua, cazuti in poiata gainilor- totul plecand de la povestea Anei Blandiana care are in prim plan un inger. Altii si au amintit citate celebre despr eiubire. Altii in final au propus sa se discute carti de factura orientala, carti despre bunici sau cu bunici pe viitor… in atmosfera calda de la Acaju, in casa aceea cu ferestre mari si curte cu podea care scartaie si cu aer de trecut imbibat in prezent.

***

Referitor la acest top,al primelor 10 carti ale anului 2008, e unul de asteptat dupa parerea mea. Carti sensibile sau socante, carti usor de citit si de inteles, cel putin in aparenta, pentru ca sigur ca fiecare din aceste carti are un subtext profund. Nu sunt o fana Choelo, am citit doar Alchimistul, insa nu cred ca e doar un autor pentru gospodine cum spunea cineva. Succesul pe care-l are nu e doar unul e aparenta. Sunt sigura ca toate cartile lui ascund mesaje profunde si frumoase, pe care publicul le simte macar cu sufletul daca nu chiar le rationeaza. Am vazut filmul memoriile unei gheise si mi-as dori sa citesc si cartea. Mi s-a parut un foarte interesant, frumos si emotionant documentar despre lumea gheiselor despre lumea aceea ce pare de undeva de dincolo, dintr-un spatiu care nu ne e noua europenilor atat de familiar. Ma bucur pentru faptul ca si un nume romanesc e in acest top, cel al Mihaelei Radulescu, cu Despre lucrurile simple. Si ma bucur pentru ca dincolo de toate intrigile care graviteaza in jurul ei, scrie bine sau cel putin asa cred eu. Am citit cartea inca de la aparitia ei, din curiozitate mai intai si din dorinta de a participa la campania pe care Mihaela a demarat o odata cu aparitia cartii si anume ca o parte importanta sau chiar toate veniturile materiale castigate de pe urma acestei carti vor fi directionate catre o fundatie care se ocupa de copii cu probleme. Curiozitatea s-a transformat nu in dezamagire ci in multumire. Felul in care Mihaela se confeseaza foii albe de hartie e unul simplu, asa cum spune si titlul. Ea se adreseaza oamenilor dragi din viata ei, vietii, lumii, iubirii.

Si daca tot am vorbit de nume romanesti din acest top, as vrea sa propun alte doua trei titluri care ar merita mentionate dupa parerea mea. Dinu si Nelli Pillat,Biruinta unei iubiri, pagini de corespondenta. Subiectul-iubirea atotbiruitoare dintre un barbat si o femeie greu incercati de vremuri. Barbatul este Dinu Pillat fiul poetului Ion Pillat, “cap de lot”, alaturi de Constantin Noica, in sinistrul proces inscenat de Securitate, la sfarsitul anilor ’50, unui grup de intelectuali socotiti vinovati de “uneltire contra ordinii sociale”; iar dincolo de acest dureros episod biografic, un remarcabil romancier, critic si istoric literar. Femeia este Nelli (Cornelia) Filipescu, viitoarea cercetatoare si memorialista, colega de facultate la Litere si Filozofie cu Dinu Pillat si, din sotia lui.

Dupa moartea lui Nelli , Monica Pillat-Saulescu, ea insasi scriitoare, a reconstituit dialogul epistolar al parintilor sai, completandu-l cu pagini de corespondenta adiacente, fotografii si facsimile. Scrisorile, pastrate cu sfintenie in familie, au fost grupate de editoare, dupa datele lor, in patru etape definitorii pentru biografia cuplului Pillat: idealurile si iluziile de tinerete ale celor doi corespondenti naufragiul produs in viata lor de regimul comunist intoarcerea din inchisoare a lui Dinu Pillat si viata familiei pana la moartea acestuia dainuirea iubirii dincolo de moarte .

In ultima etapa, Nelli Pillat corespondeaza cu fiica sau cumnata sa, dar Dinu Pillat e prezent in fiecare rand pe care-l scrie; iar spre capatul vietii, iubirea pentru el devine sursa de iluminare spirituala, ca pentru a confirma ce ii scrisese Dinu in 1946: Intre noi doi, un sfarsit nu va putea aduce nici macar moartea cea adevarata, fiindca dincolo de viata de aci ne asteapta alta viata. cuvant inainte de H.-R. Patapievici editie ingrijita de Monica Pillat.

Un alt titlu lansat anul trecut in iunie este cartea actorului Dan Puric, Cine suntem. Aminteste actorul Dan Puric o frumoasa expresie a lui Titu Maiorescu,”grozav lucru, relatiile dintre oameni” si afirma ca in tot acest timp de cand ne-au tot condus unii si altii, s-a urmarit tocmai aceasta schilodire sistematica, aceasta distrugere a relatiilor dintre noi, a sinapselor. De aici dorinta unei carti, Cine suntem, care sa reflecte macar o parte din adevarurile fundamentale ale poporului roman crestin si sa strige ca acest neam nu a murit, ci traieste in continuare prin raportare la memorie, cel mai important element la care Dan Puric, se refera in argumentatia sa. Timpul e asadar cel care fie ne macina ca la moara, fie ne innobileaza si ne incadreaza in eternitate ca neam, ca valoare spirituala unica si ca mentalitate, timpul este cel invins de atatia romani, care iata au devenit universali, Eminescu este doar unul dintre ei despre care Simion Mehedinti spunea ca, „de la Eminescu nu s-a scurs vremea”. Pe langa Eminescu, avem atatia Sfinti, atatea minti si suflete care au luptat s-au rugat si au crezut in acea imponderabila, impalpabila, nesimtita de oricine, in acea forta care a dus peste veacuri acest popor, in acea smerenie a ciobanului din Miorita si nu de acel fatalism al intregii balade, cum spun unii, in acea iubire de mosie si neam, care nu se inspaimanta de faima niciunei armate, oricat de numeroase si de puternice ar fi. „N-avem osti, dara iubirea de mosie, e un zid, Care nu se inspaimanta de-a ta faima Baiazid”, „Tot ce misca-n tara asta, raul ramul, Mi-e prieten numai mie,iara tie, dusman este”cum frumos spune Mircea cel Batran in Scrisoarea a III a a lui Mihai Eminescu. Indemnul lui Dan Puric este sa revenim la acele momente de contemplatie, sa ne oprim din fuga aceasta spre nicaieri si sa privim,sa simtim si sa ne reactivam acele sinapse, intre noi romanii dar si intre noi si restul universului. Sa nu ne intoarcem la pozitia patrupeda ci sa ne pastram cu demnitate conditia umana, bipeda, coroana a creatiei lui Dumnezeu.

Dan Puric a mai lansat anul acesta o a doua carte in continuarea primeia , carte care se numeste Omul frumos si care merita cred un loc bun intr-un astfel de top…

***

cartea sau filmul?

de ce una de ce alta?

sigur ca eu as alege cartea… pentru simpla ei vraja in care te atrage….

cartea pentru ca te obliga sa gandesti, sa regizezi, sa vizualizezi, sa judeci sa accepti, sa alegi, sa distingi sa simti… si sa intri in pielea unor oameni, sa pargurgi alte drumuri alte vietii…singur… si cu propria minte… sau inima…

filmul… il vedem… dar foarte mult din magia unei carti e distrusa de unde film…. tocmai pentru ca un film prezinta viziunea subiectiva sau nu a regizorului… in film te indragostesti de chipuri de actori de coloana sonora, de replici de un fel de a spune anumite lucruri… e si in film o taina.. sau o vraja in care te lasi dus… insa cred ca mult mai valoroasa e lectura unei carti…

si toate astea pentru simplul fapt… ca intre randurile sau paginile unei carti gasesti sufletul sau spiritul celui care le a scris… iar intr un film… tot ce e mai mult decat simplu sentiment, tot ce e tehnica, masina, modernitate… e mai putin sensibilitate…

***

Hermeneutica spectacolului, Cristina Scarlat – o lansare de carte la Casa Pogor intr-o seara linistita de toamna cu frunze fosnind sub picioare, cu lumini si umbre si bineinteles cu inceputul si sfarsitul specific prelectiunilor junimii pe care maiorescu le a infiintat la pogor si pe care lumea literelor ieseana le a continuat fie prin prelectiuni propriu zise pe diferite teme fie prin lansari de carte, expozitii sau alte evenimente culturale, inceput si sfarsit marcat de acel sunet strident dar ferm de clopot chiar mai mult spus talanga. Cristina Scarlat si a prezentat demersul in studiul spectacolului realizat pe baza operei lui Eliade cu emotia celui care iubeste ceea ce face. A specificat faptul ca a dorit un studiu al studiului si chiar o hermeneutica a hermeneuticii, insa pentru a nu fi mult prea greoi ca impact a obtat doar pt forma mai simpla, hermeneutica spectacolului. Cei care au prezentat lansarea au fost moderatorul scriitorul Casian Maria Spiridon, doamna profesor doctor Lacramioara PEtrescu si domnul profesor doctor Dumitru Irimia. Doamna Lacramioara Petrescu a apreciat entuziasmul aproape infantil al autoarei, un entuziasm care o face poate prea pasionata in ceea ce face si poate prea iubitoare de eliade si impunatoare acestui lucru si cititorilor. Aceeasi critica de a fi putin mai temperata in laude pe care si Handoca a facut o in cuvantul inainte. Intr un fragment destul de lung, destul de elaborat din punct de vedere al analizei stilistice a textului cartii, Dumitru Irimia a adus numeroase impresii pozitive cu privire la anumite sublinieri importante dar a criticat doar titlul cartii care poate nu ar fi trebuit sa fie mircea eliade hermeneutica spectacolului ci poate…hermeneutica receptarii.Asta pentru ca, dincolo de justificarea prin faptul ca teatrul e in conceptia lui mircea eliade o cale de revelatie asupra lumii, si dezvolta o forta catartica si dincolo de specificul celui de al doilea volum legat mai mult de teatru, cartea trateaza mai mult receptarea receptarii lui Eliade. Adik felul in care opera lui s a transpus si in alte arte, arta muzicala, documentara,jurnalistica, cinematografica.. etc… Totusi concluzia la care am ajuns prin marturisirile autoarei e aceea ca titlul isi merita locul cu prisosinta doar prin conotatia spre spectacolului lumii si al vietii la care e posibil sa se fi gandit si eliade in tot ce a scris prin corelatie cu teatru de ce nu?… am iesit de la lansare… cu dor in suflet si cu o lumina eliadesca…urmata de o cafea in sage… de ce nu?…ramane sa ghiciti dak am optat pentru ceva specific indian… sau pentru altceva…

***

scrii u si cartea sigur sigur

da, intre articole

vii sambata in emisiune?

pai n am fo… despre ce sa vb?

despre ce ai facut la radio iasi, despre ce scrii etc

gasim noi

nu stiu sigur… sincer… as fi vrut sa merg acasa…

a bini atunci

mi ar placea… dar…

nu i bai, alta data

nu stiu parca mi e frica putin

nu stiu ce as putea povesti…

doar dak as vb despre o piesa de teatru…

nu stiu mai…n as avea motive sa nu vin… doar ca as fi vrut sa merg acasa desi… nu ar fi extrem de necesar…

cand ma pot hot sa ti dau raspunsul?

dar vine si a. nu?

oricand

Sapt asta nush daca vine si ea

pai … poate pentru inceput ar fi mai ok pt mine sa fiu doar cu u

si pe urma la comentarii mai specializate

adik teatru

muzica

carti

articole

presa

altele

si cu ea

mai … ce sa zic… dak aj sanatoasa pana sambata cred ca vin…

nu mai merg acasa si vin

dar tre sa mi spui putin cam ce ai de gand sa vb

sa mi fac o idee…

cum vrie tu, pai eu o sa fac miercuri sau joi, depinde de ce fac cu dentistu

fac un plan

niste idei

intrebari

ok

perfect

si ti dau

da cred ca joi mai sigur

ca maine o sa fie aiurea ziua

ok nu i graba

multa bafta cu dentistu

pai vb at … o seara frumoasa si multumesc pentru invitatie

***

Va urma…

comentariu interactiv- nod 6 , Nichita Stanescu

anca anca: nod 6

anca anca: mi-aduc aminte cazusem de pe cal

anca anca: si stam in iarba inrosit

anca anca: ca o faptura de oval

anca anca: si de furnici calatorit

anca anca: strofa 2 urmeaza acum

anca anca: durerea mea era un principat

anca anca: o tara putreda nevorbitoare

anca anca: fostul meu ochi era un palat

anca anca: inima mea,era un negru soare

anca anca: strofa 3

anca anca: mi-aduc aminte cazusem de pe acl

anca anca: cand tu ai zis de mine

anca anca: ca ma renasti din nou regal,

anca anca: si de dureri divine,

anca anca: si-mi dai din nou aceeasi stea,

anca anca: si-acelasi cal mi-l dai din nou

anca anca: din nou o sa ma urci pe sea

anca anca: cuvant facandu-ma ecou.

anca anca: GATAAAAAA

raicu elena: ms mult

anca anca: CU PLACERE

raicu elena: la penultimul vers e sea nu stea

raicu elena: da?

anca anca: SEA

raicu elena: si la primul vers de la ult strofa e cal nu acl

raicu elena: ?

raicu elena: da

raicu elena: ?

anca anca: DA

raicu elena: ok

raicu elena: ms mult

anca anca: CAL

raicu elena: o intelelegi?

anca anca:

raicu elena: poezia asta?

raicu elena: nu?

anca anca: BAI CRED K DA

anca anca: U?

raicu elena: si eu cred

raicu elena: da u ce intelegi asa pe scurt?

anca anca: BAI EU AM DOUA VARIANTE

raicu elena: ca eu inca nu mi am pus cap la cap ideile ca abia am vazut o da am mai facut elegii de stanescu si stiu asa

raicu elena: asa zi

anca anca: ORI IUBIREA CARE IL SALVEAZA

anca anca: STII K NICHITA E ROMANTIC RAU

anca anca: SU CREATIA

anca anca: DEPINDE CATE ARG GASESC

raicu elena: aham

anca anca: U C CREZI?

raicu elena: da da

raicu elena: cam asa eu stiu ca la nichita sau nush in general calul e un simbol f puternic

raicu elena: steaua

raicu elena: cuvantul din final f f imp

raicu elena: ecoul la fel

raicu elena: tara nevorbitoare

raicu elena: adik imposibilitatea de a crea cred eu

raicu elena: de a se face auzit

raicu elena: sau inteles

anca anca: DA SI DE ASEMENEA APARITIA LUI “CUVANT “IN ULTIMUL VERS IMI SUGEREAZA TARE VB DESPRE CREATIE

anca anca: NU?

raicu elena: ovalul care nu e cerc care inseamna o lipsa de perfectiune

raicu elena: pt ca cercul inseamna perfectiune

raicu elena: iar ovalul e asa intre

anca anca: EXACT

anca anca: CRED K E VORBA MAI MULT DE CREATIE

anca anca: NU?

raicu elena: da da

raicu elena: asa zic si eu

anca anca: DAR CUM EXPLICI FAZA CU”MI-ADUC AMINTE?”

raicu elena: si caderea d epe cal

anca anca: ASTA NU INTLG

raicu elena: pai cred ca e un fel de amintire

raicu elena: a imposibilitatii creatiei

anca anca: PAI DAK CALUL EXPRIMA PUTERE

anca anca: AM PUTEA INTERPRETA CA SI FORTA CREATOARE

raicu elena: stai numa oleak sa intreb o colega priceputa dak poate sa mi zica

raicu elena: da da

raicu elena: eu stiam ce inseamna da nu am la mine interpretare aia

anca anca: CADEREA AR SUGERA PIERDEREA PUTERII D CREATIE

raicu elena: oricum ceva pozitiv innaltator

raicu elena: da da

raicu elena: exact

anca anca: C ADUCEREA AMINTE?

raicu elena: nush exact iarba si inrositul c ei

anca anca: E POITIV?

anca anca: C ADUCEREA AMINTE?

raicu elena: da da

anca anca: E POITIV?

anca anca: POZITIV?

raicu elena: parca un fel de infragere a intunericului

raicu elena: ceva de gen

raicu elena: u

raicu elena: e cum a zis la folclor profu

anca anca: DA AR PUTEA FI

raicu elena: apotrpaic

anca anca: IAR FAZA CU ROSEATA IN IARBA

anca anca: AR SUGERA FAPTUL K REMEMORAREA VREMURILOR BUNE IL INCANTA NU?

raicu elena: nu nu

raicu elena: cred

raicu elena: nu cred

raicu elena: pt ca amintirea asta e putin trista la inceput

anca anca: PAI CUM E ATUNCI?

raicu elena: poate ca ,,, ca derea in iarba e un fel de cadere in viata cotidiana

anca anca: SI FAPTUL K E CALATORIT D FURNICI?

raicu elena: pai furnicile sunt

anca anca: CSUGEREAZA FURNICILE?

anca anca: C?

raicu elena: nush cred ca e un fel de desacralizare

raicu elena: coborare in cotidian

raicu elena: in profan

anca anca: DA S-AR PUTEA

raicu elena: iarba duce cu gandul la viata

anca anca: AHA

raicu elena: nu?

anca anca: K

anca anca: MAI VB DISEARA

anca anca: K?

anca anca: CAND VIN D LA SEMINAR

raicu elena: aham

raicu elena: na

raicu elena: k

raicu elena: eu ma mai gandesc pana atunci si mai continuam